In seara de 15 aprilie 2019, ieșind din Église royale Sainte-Marie din Bruxelles unde asistasem la o piesă de teatru, am aflat vestea șocantă cum că Notre-Dame din Paris este în flăcări. Doar ce publicasem recent Catedralele gotice-bijuterii arhitecturale ale Evului Mediu și Turul catedralelor Frantei (Amiens și Reims) și remarcasem în timpul documentărilor că fiecare catedrală trecuse de-a lungul timpului prin mai multe incendii și-mi spuneam că ehehe, acele vremuri au trecut și că astăzi nu mai poate fi posibil un incendiu de proporții atât de mari. Cine ar fi crezut?!

Acum, o vizită la catedrala Notre-Dame din Paris este o tristețe cruntă, cu atât mai profundă cu cât îi știi povestea, istoria și valoarea ei incomensurabilă în patrimoniul universal. Evident, vizită este impropriu spus pentru că nu mai poți  decât să privești din exterior la dezastrul lăsat în urmă de flăcările mistuitoare.

Idea pe care am avut-o  în articolele Turul catedralelor Frantei (Amiens si Reims) și Turul catedralor Frantei (Strasbourg si Chartres), de a vă prezenta un tur al celor mai frumoase, mai impozante și mai încărcate de istorie catedrale ale Franței: Notre-Dame din Reims, Amiens, Strasbourg, Chartres și Paris, se încheie trist.

Și totuși, asta nu ne împiedică să-i știm măcar o mică parte din povestea care a făcut-o celebră în toată lumea. Cât de celebră? Păi era cel mai vizitat monument al Franței…15 milioane de turiști anual stăteau la o coadă imensă pentru a intra (gratuit) spre a-i admira interiorul și a se conecta la istoria acesteia. Cărui fapt i se datora celebritatea? Vă las în continuare să aflați.

Povestea catedralei Notre-Dame din Paris începe pe Île de la Cite (leagănul primordial al orașului), în 1163 atunci când regele cruciat al Franței, Ludovic VII, împreună cu papa Alexandru III au pus piatra ei de temelie. Adevărul este că papa nu venise de la Roma la Paris doar ca să participe la această ceremonie. Intâmplarea făcea că aflându-se în conflict cu Friederich Barbarosa, împăratul romano-german, papa se refugiase la curtea regelui Franței. Dar asta este o altă poveste.

Proiectul propus de episcopul Maurice de Sully era unul gigantesc la care toată lumea trebuia să participe după puterile sale: care cu bani (regalitatea, nobilimea, biserica și oamenii de rând), care cu know-how (meșterii), care cu brațe de muncă. Stilul ales era cel deja consacrat în Franța, goticul.

Lucrările au durat mai bine de 180 de ani, timp în care s-au perindat pe tronul Franței patru regi (Ludovic VII, Filip August, Ludovic VIII și Ludovic IX cel Sfânt).

La inaugurare, Parisul avea cu ce se mândri: o catedrală episcopală impozantă care putea rivaliza cu oricare alta din întreaga Franță. Avea 130 metri lungime, 48 metri lățime, 35 metri înălțime, putea primi în interior 6000 de persoane și cu toate acestea era depășită de suratele ei din Chartres, Amiens sau Reims.

Evenimentele care au făcut istorie în catedrala Notre-Dame din Paris:

• Deși se afla în capitala regatului, catedrala Notre-Dame din Paris nu era preferata monarhiei care alesese cu multe secole în urmă, catedrala din Reims ca loc al încoronării și botezării delfinilor, iar pentru înmormântări pe cea din Saint-Denis. Și totuși a existat o încoronare în catedrala pariziană, dar regele nu era francez ci englez: în 1430,  regele Angliei, Henry VI, în timpul Războiului de 100 de ani s-a încoronat rege al Franței.
• 1239-regele Ludovic cel Sfânt oferă catedralei un dar de preț: Coroana de spini a lui Hristos, o relicvă care va atrage numeroși pelerini credincioși.

• 1455-se redeschide cu surle și trâmbițe în interiorul catedralei, procesul Ioanei d’Arc, (la 20 de ani de la moartea sa) care s-a soldat cu reabilitarea ei, nefiind găsită vinovată de erezie. Dacă vreți să știți mai multe despre locul arderii sale pe rug citiți Rouen, pe urmele vikingilor, Ioanei d’Arc si alte povestiri
• 1558-Mary Stuart (12 ani), regina Scoției s-a căsătorit în catedrala pariziană cu delfinul și viitorul rege al Franței, François II (14 ani).

• 18 august 1572, regele Henri IV s-a căsătorit cu Marguerite de Valois, gest considerat o reconciliere între catolici și protestanți. Pentru că el era hughenot, a rămas în timpul ceremoniei în fața catedralei, iar mireasa sa, catolică (regina Margot al lui Alexandre Dumas), în fața altarului. N-a fost să fie de bun augur această căsătorie și avea să conducă în câteva zile la masacrele din Noaptea Sfântului Bartholomeu (23-24 august).
• 1638 regele Ludovic XIII o consacră pe Fecioara Maria, patroana întregii Franțe după ce rugile sale au fost ascultate și regina a născut un moștenitor după lungi așteptări. Delfinul era viitorul rege Soare, Ludovic XIV. In cinstea Fecioarei Maria, regele, recunoscător, a oferit catedralei în dar, un uriaș altar.
• In timpul Revoluției Franceze a fost jefuită, iar orice aducea aminte de regalitate, distrus. Soarta aceasta au avut-o statuile regilor iudaici de pe fațada principală, chiar dacă nu aveau nicio legătură cu regii Franței. Intr-un final, atunci când teroarea iacobină atinsese apogeul, catedrala a fost transformată într-un Templu al Rațiunii.
• 2 decembrie 1804, Napoleon Bonaparte s-a încoronat împărat după o reconciliere cu Biserica Catolică. Catedrala era într-o stare jalnică, dar Napoleon, anticipând evenimentul, a ordonat o mascare a distrugerilor prin unele artificii. Ceremonia a fost una grandioasă, la care se adunase tot norodul dornic să-l vadă pe viitorul lor împărat. Numai că Napoleon și soția sa Josephine și-au făcut apariția într-o caleașcă poleită cu aur și au intrat nu prin portalul vestic, ci prin spatele catedralei. Apoi, pentru că papa Pius VII a acceptat doar să fie prezent și să-l ungă, Napoleon s-a auto încoronat, moment imortalizat în celebra pictură a lui Jacques-Louis David expusă la Muzeul Luvru. Mulțimea prezentă a strigat Vive l’Empereur! Impăratul francezilor s-a orientat apoi către soția sa, pe care a încoronat-o împărăteasă a Franței.
• 1831, Victor Hugo a publicat romanul său istoric, Notre-Dame de Paris, care s-a bucurat de un mare succes, contribuind la conștientizarea valorii acestei catedrale pentru patrimoniul Franței.  Catedrala se afla într-o stare deplorabilă, iar Victor Hugo reușise ce-și propusese, să atragă atenția opiniei publice asupra ei și să declanșeze din partea statului, o amplă acțiune de restaurare în valoare de 5 milioane de franci, sub conducerea lui Emmanuel Viollet-le-Duc, un arhitect care-și arătase priceperea în domeniu, având în palmares restaurarea catedralei din Amiens. Lucrările de restaurare au durat 23 de ani.
• Atât la finalul Primului Război Mondial cât și la finalul celui de-Al Doilea, au fost organizate Te-Deum-uri care să celebreze eliberarea și victoria, la care au participat șefii de stat de atunci.
• 1944-în timpul ceremoniei victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial, s-a tras un tir de focuri de armă care-l vizau pe Charles de Gaulle. Era al doilea atentat asupra sa din care a supraviețuit cu bine.
• 1980 și apoi în 1997, papa Paul Ioan II a vizitat catedrala, iar în cinstea acestuia, piața din față îi poartă astăzi numele.
• 2013 catedrala a aniversat 850 de ani de la punerea primei pietre la construirea sa.

• 24 de jocuri de societate (board games) cu temă istorică, pentru copii
• Carnavalul de la Venetia-Exces si decadenta
• Hôtel de Ville/Stadhuis din Grand Place, Bruxelles-un mini ghid
• Copilărie în comunism-Dictatorul a fugit!
• Copilărie în comunism-Se întâmplă ceva…

Catedrala Notre-Dame din Paris, înainte și după incendiu

• Vitraliile nu sunt cele originale. Ele nu au fost distruse de niciun incendiu, sau război, ci de gustul prelaților care în 1756 le-au îndepărtat și le-au înlocuit cu ferestre albe. Ca să fie în asorteu, au vopsit și pereții tot în alb. Abia au scăpat cele 3 rozase cu diametru de 9-13 metri, ele nefiind înlocuite. In 1960 au fost create vitralii asemănătoare cu cele medievale care au corectat eroarea catastrofală din anul 1756.
• Rozasele de pe fațadele vest, nord și sud (ultimele două cu un diametru de 13 metri) sunt cele originale din secolul XIII și au supraviețuit incendiului din aprilie 2019. Regele Ludovic cel Sfânt (singurul rege francez canonizat) și-a amânat plecarea în cea de-a opta cruciadă doar ca să vadă cu ochii lui instalarea vitraliilor. A fost extrem de mulțumit și probabil acesta a fost ultimul lucru frumos pe care l-a mai putut vedea pentru că nu s-a mai întors viu în Franța. Rozasa de pe fațada vestică formează o minunată aureolă în jurul statuii Fecioarei Maria.
• Acoperișul catedralei. Pentru construirea șarpantei au fost tăiate 21 de hectare de stejar și de acea aceasta mai era numită și pădurea. La construirea acoperișului au fost necesare 210.000 kg de plumb. Era printre puținele părți ale catedralei care trecuseră testul celor 850 de ani de existență. A fost în totalitate distrus de incendiul din aprilie, prăbușindu-se.

• Fleșa ce data din 1859 (inaugurată în urma restaurărilor efectuate de Viollet-le-Duc) avea 96 metri înălțime. Pentru că fuseseră detectate multiple deteriorări, fuseseră demarate lucrări de restaurare. Pe 15 aprilie 2019, la ora 20, fleșa s-a prăbușit mistuită de flăcări sub privirile îngrozite ale milioanelor de privitori TV.

• Clopotul Bourdon, situat în turnul sudic, a fost turnat la cererea regelui Ludovic XIV. Clopotul cântărește 13 tone și bate doar la zile de mare sărbătoare precum de Crăciun, de Paști, Rusalii sau de sărbătoarea Tuturor Sfinților, dar și la mari evenimente istorice precum cel din 1944, atunci când Charles de Gaulle a intrat în Parisul eliberat, sau la alegerea unui nou papă. In 2013, la aniversarea a 850 de ani de la punerea primei pietre la temelia catedralei, i s-a alăturat un frățior, petit Bourdon. Au supraviețuit incendiului, aflâdu-se în mare pericol atunci pentru că flacările erau atât de aproape, dând emoții întregii echipe care a coordonat stingerea incendiului.

• Cele opt clopote din turnul nordic cântăresc fiecare aproape 3 tone și bat zilnic anunțând orele și momentele cele mai importante ale catedralei. Până în 2013 au existat doar patru clopote ce datau din secolul XIX după ce cele vechi fuseseră topite în timpul Revoluției Franceze. Cum aceste patru clopote de secol XIX erau de o calitate proastă, iar tonalitatea lor era discordantă, la aniversarea a 850 de ani ai catedralei au fost înlocuite cu surle și trâmbițe cu altele opt, pe care am avut și eu șansa să le văd expuse atunci în catedrală. După incendiu au rămas intacte la fel ca și vecinul Bourdon.
• Pe fațada principală sunt 28 de statui reprezentând regi iudaici biblici. Portalul Fecioarei este cel din stânga împodobit cu statuile profeților și având central momentul Adormirii. A rezistat cu bine impasului, precum și întreaga structură a catedralei.
• Coroana de spini a Mântuitorului și tunica regelui canonizat, Ludovic cel Sfânt, au fost salvate, ca de altfel toate obiectele de preț din trezorerie.
• Marea orgă (numită așa pentru că este cea mai mare din Franța) ce data din secolul XV și care avea 8000 de tuburi, nu a ars, dar va trebui să fie supusă unui amplu proces de restaurare. Și ea fusese restaurată și dotată cu ocazia aniversării a 850 de ani cu un nou computer performant al sistemului de transmisie.

Un eveniment atât de grav a trezit indignare și emoții puternice, a declanșat un val de donații în toate straturile sociale, mesaje populiste și greu de îndeplinit din partea președintelui Franței și aprecieri ale specialiștilor care au estimat mai bine de 20 de ani de lucrări de restaurare, implicând costuri de sute de milioane de euro.

• 

• 

Cea mai recentă dezbatere se dă între cei ce susțin o restaurare care să ofere o imagine identică a catedralei așa cum a fost ea vreme de 850 de ani, și susținători ai președintelui Macron care doresc modificarea proiectului și realizarea a ceva și mai grandios.

• Turul catedralelor Frantei, Notre-Dame din Paris
• Turul catedralor Frantei (Strasbourg si Chartres)
• Turul catedralelor Frantei (Amiens si Reims)
• Ce sa vizitezi pe plajele Debarcarii din Normandia
• Debarcarea in Normandia pe intelesul tuturor

Este drept că dacă citiți și celelalte articole dedicate catedralelor Franței, veți observa că toate au suferit în Evul Mediu numeroase incendii, iar episcopii, mânați de un elan creator, au pus în practică proiecte și mai impunătoare având ca rezultat ceea ce vedem astăzi. In Franța, goticul a reprezentat apogeul arhitecturii religioase și fiind un stil național nu a fost depășit nici de cel baroc apărut ulterior și nici de altele care s-au perindat de-a lungul secolelor.

Oare este posibilă o reinterpretare a goticului? S-a făcut o dată cu succes în secolele XVIII-XIX sub forma neogoticului. Vom avea un nou gotic la Notre-Dame din Paris? Nu mă opun noului și nici nu aș vrea să dau verdicte, dar aș înclina spre a-i susține pe primii.
Voi cum vedeți noua Notre-Dame din Paris?

V-ar mai putea interesa:
Catedralele gotice-bijuterii arhitecturale ale Evului Mediu

Turul catedralelor Frantei (Amiens și Reims)

Turul catedralor Frantei (Strasbourg si Chartres)

Surse:

Top 10 – Paris

Arta in istoria umanitatii – Mary Hollingsworthe

Xavier Barral i Altet, L’art gothic