Undeva, in nord-westul Belgiei se afla orasul Bruges, capital regiunii Flandra de Vest. Autoritatile sustin ca ar fi vizitat anual de peste 2 milioane de turisti si nu e de mirare. Bruges-ul a atras vizitatori inca de la sfarsitul sec. XIX, inaintea multor altor orase devenite astazi foarte turistice. Aspectul unui oras de basm, o atmosfera romantica, senzatia de timp incremenit, toate au fascinat si au inspirat oameni obisnuiti, artisti sau chiar producatori de filme (vezi filmul ln Bruges care-l are in rolul principal pe Colin Farrell). Dar haideti sa-i aflam povestea.

Vremurile glorioase

Orasul a fost infiintat pare-se de vikingii danezi, pe la anul 862, intr-o zona mlastinoasa dar favorabila comertului avand iesire la mare. Toate bune si frumoase pana pe la 1050 cand canalele au inceput sa se colmateze.

Dupa aproape 100 de ani, norocul le-a suras flamanzilor din Bruges, cand in urma unei furtuni puternice, a fost creat natural un nou canal Zwin care vreme de 400 de ani a facut din Bruges unul din cele mai bogate orase ale Europei. Membru  in Liga Hanseatica (o alianta comericala si militara din Evul Mediu a oraselor de la Marea Nordului si Marea Baltica), avea statut de headquarter, drept de control si de a tine evidenta (kontore principal).

Comertul

Pe raul Reie vasele fara chila ajungeau pana in inima portului la Kraanplein unde marfurile erau descarcate de macarale manevrate de barbati puternici. Din Anglia se comercializa lana pe care o transformau in vestitul postav flamand pe care mai apoi il exportau. Din Rusia erau aduse blanuri scumpe, lemn de stejar din Polonia, fier, argint, cositor si cupru tot din estul Europei. Vinul era adus nu din Franta ca in zilele noastre, ci din Germania. Negustorii italieni, in schimb, faceau comert aici cu  tesaturi scumpe si cu piatra acra (alaun) care ajuta la vopsirea hainelor. Din Spania, negustorii aduceau piei, condimente, pigmenti si diverse tipuri de metale, iar din estul si nordul Africii fel de fel de bijuterii, uleiuri, fildes si aur. Ce sa mai, Bruges-ul era un oras cosmopolit pe ale carui strazi auzeai vorbindu-se italiana, franceza, engleza, germana, etc.

Va intrebati daca exista conceptul de taxe? Ei bine, da. In vama, orice bun care intra sau iesea din Bruges era impozitat. Asta era o sursa importanta de venit pentru Ducele de Burgundia (suveranul), dar asigura si prosperitatea orasului. Bineinteles ca totul se regasea in pretul final pe care consumatorul de rand trebuia sa-l plateasca.

In sec. xv, in Bruges a aparut prima bursa din lume.

Intr-un han detinut de familia Van Der Beurse, negustorii veniti din toate colturile lumii nu s-au limitat doar la a manca, bea si a dormi, ci au inventat ideea de bursa, vanzand si cumparand hartii de valoare. Astfel, numele familiei Beurse a dat numele acestui proces financiar care a fost preluat rapid in Amsterdam, apoi in Londra si in toata lumea. Hanul lui Van Der Beurse se mai gaseste si astazi Piata Burg, inima vechiului Bruges.

Citeste despre cum s-a nascut creditul si primele emisiuni monetare locale de aur in articolul Venetia, comertul inainte de toate

Negustorii bogati au ajuns sa rivalizeze cu nobilimea. Acestia au tinut sa-si etaleze puterea construind case impunatoare din piatra si caramida, in centrul orasului  cu vedere la canal. Insa, uneori, chiar si pentru cei bogati, impozitul perceput pe “talpa” casei era greu de acceptat. Au gasit insa o solutie in a le construi pe verticala, astfel ca ne cam putem da seama de averea proprietarilor si dupa “ingustimea” casei. Le puteti admira plimbandu-va agale de-a lungul cheiurilor sau si mai placut, sa platiti o cursa cu una din ambarcatiuni care va va purta in zone mai greu accesibile plimbarilor pe jos, iar barcagiul va va prezenta si cele mai importante obiective de-a lungul traseului.

Toate marfurile aduse de negustori din toate colturile lumii erau prelucrate de catre mestesugari, organizati in bresle.

Aceste bresle controlau munca membrilor lor, stabileau standardele de calitate si ce cantitate trebuia fiecare mestesugar sa produca. Strazile poarta si acum numele breslelor cizmarilor (Courdouanierstraat), blanarilor (Gauwwerkerstraat), producatorilor de lumanari (Philipstockstraat). Deasupra usii cladirii fiecarei ghilde era un basorelief reprezentand cat se poate de sugestiv cu ce se ocupa acea bresla. Acesta era modul prin care se venea in ajutorul majoritatii oamenilor care nu stiau sa citeasca ori sa scrie.

O bresla mai speciala a reprezentat-o cea a mestesugarilor care prelucrau si vindeau chihlimbarul. Bruges-ul a fost unul din putinele orase care avea o astfel de bresla. Acesti mestesugari au transformat prin slefuire bucati brute de chihlimbar in margele perfect rotunde. Pretioasele margelute au fost imbogatite intr-un sirag numit rozariu si folosit de preoti si de credinciosii bogati in timpul rugaciunii. Strada acestor mestesugari artisti se numeste Rozenhoedkaai si o mai puteti gasi si astazi in apropiere de Markt.

Si ca veni vorba de Markt…

…aici putem vedea si astazi cladirile colorate ale breslelor din trecut, cladirea guvernului provinciei, Provinciaal Hof (construita la sfarsitul sec. XIX), dar de departe cea mai impresionanta constructie care domina piata este Belfortul. A fost construit in 1240, are, se spune, 83m si astazi este monument UNESCO. De la acea inaltime, cei care scrutau orizonturile orasului, puteau observa cu usurinta izbucnirea unui incendiu. In trecut, pana prin sec. XVIII, aici erau adapostite arhivele, tezaurul si sigiliile orasului. In curte, dar si in cele doua laturi ale sale erau 384 de standuri care comercializau si stocau diferitele marfuri care ajungeau in Bruges. Curiosii si curajosii, se pot aventura pe cele 366 de trepte pana in varf pentru a admira panorama orasului si cele 47 de carilioane (clopote) care au fost montate in sec. XVIII. Acestea pot fi actionate manual de la un pupitru de pe podeaua inferioara, de catre clopotarul orasului, despre care se zvoneste ca ar fi cel mai bine platit functionar din Bruges. Markt ramane punctul central al orasului gazduind festivaluri, concerte, un targ mare miercuri dimineata si unul mai mic de Craciun.

 

Citeste si:

Bruges, un oras medieval de poveste II

Bruges, un oras medieval de poveste III