Biserici distruse, 8000 de condamnari la moarte, decapitari in Grand Place, rezistenta indarjita,  razboi, iata atmosfera din Bruxelles si din Tarile de Jos in timpul administratiei spaniole (sec. XVI-XVII). La capatul conflictului, Olanda isi castiga independenta de sub stapanirea habsburgilor spanioli, se separa de Belgia de astazi si porneste pe drum propriu spre prosperitate si inovatie.

Daca pentru Carol Quintul, Bruxelles-ul si lumea flamanda insemnau “acasa”, lumea in care s-a nascut, a copilarit si s-a format, pentru fiul sau, Filip II, Bruxelles-ul nu reprezenta deloc acelasi lucru. El a trait si a fost educat in Spania, iar atunci cand a devenit monarhul Celor 17 Provincii nu a stiut sa-si atraga simpatia bruxelloise-ilor.

Citeste mai multe despre Carol Quintul si Cele 17 Provincii in Bruxelles-ul lui Carol Quintul.

Burghezia (proprietarii de manufacturi, ale companiilor maritime, bancherii, negustorii), cu o cultura si educatie superioara, putea prospera doar in conditiile tolerantei. Obisnuit cu modul obtuz, intolerant si intransigent de la curtea Spaniei, Filip II a impus masuri dure prin care le incalca autonomia, le impunea taxe si impozite (care aduceau coroanei spaniole venituri mai mari decat cele din coloniile americane).
Protestantii incep si ei sa faca probleme administratiei spaniole, distrugand biserici si manastiri catolice.

Vitraliu din Catedrala Saint Michel et Gudule

Pentru a restabili ordinea politica si religioasa in zona, in 1567, regele Spaniei, Filip II, l-a numit guvernator (cu sediul in Buxelles) pe ducele de Alba (unul dintre sfetnicii tatalui sau si unul dintre cei mai buni generali ai vremii), insotit de o armata impresionanta.

Furia si indignarea au explodat intr-o revolutie burgheza (prima din Epoca Moderna), sau asa cum mai este cunoscuta sub numele de “Razboiul de 80 Ani” (1568-1648).

Ducele de Alba, dupa modelul spaniol, a creat un tribunal special care sa-i judece pe rasculati si a impus un regim de teroare. In trei ani au fost condamnate la moarte 8000 persoane si au fost decapitati in Grand Place doi dintre cei mai respectabili nobili flamanzi, contii d’Egmont si de Hornes care opusesera rezistenta.

Drama a inspirat mai tarziu mai scriitori precum Voltaire, Goethe, Schiller si Beethoven. In Jardin du Petit Sablon, cei doi sunt reprezentati prin doua statui din bronz, infratiti in destinul tragic. In 2018, se comemoreaza 450 ani de la executia celor doi, in cadrul Festivalului Carolus V.

Contii d’Egmont si de Hornes decapitati in Grand Place

Jardin du Petit Sablon avandu-i pe cei doi conti in plan central.

Jardin du Petit Sablon

Da, aceste metode ar fi avut rezultatele scontate in medievala, mult prea religioasa si docila Spanie. In Tarile de Jos, erau imbratisate valori precum libertatea, toleranta, dinamismul, diversitatea, spiritul critic.  Modernismul sa se incline in fata feudalismului medieval era cu neputinta. Razboiul anti-spaniol a luat o si mai mare amploare, iar rezistenta a luat cote neinchipuite.

Iata ce nota ducele de Alba catre regele Filip II:
“Nu s-a gasit niciun om care sa vrea sa ne faca slujba pe mare: toti marinarii erau una cu rasculatii…Aparatorii orasului se purtau ca soldati adevarati…Inginerii lor au facut lucruri nemaipomenite…Niciodata n-am vazut un loc atat de perfect aparat…Este un razboi foarte sangeros, asa cum de mult n-a mai fost…Daca ar fi fost un razboi impotriva oricarui alt stat, s-ar fi sfarsit de mult, dar cresterea numarului acestor tradatori este o adevarata minune!…Cu deosebire imi pierd cumpatul cand vad cu cata greutate majestatea voastra primeste noi intariri, iar in schimb cu cata usurinta oamenii isi pun viata si averea lor la dispozitia acestor razvratiti!…”

Filip II l-a chemat pe ducele de Alba (poreclit si Ducele de Fier) in Spania si l-a destituit din functia de guvernator. Razboiul de eliberare insa, a continuat. Provinciile din sud (Belgia de astazi, Luxemburg si nordul Frantei), avand o nobilime predominant catolica, au incheiat cu Filip II o intelegere la Arras, acceptand stapanirea spaniola in schimbul confirmarii privilegiilor. Cele din nord, insa, au continuat lupta si si-au proclamat independenta in 1581. Ce doreau olandezii, ruperea de o monarhie, era ceva de neimaginat, fara precedent. Cu toate acestea, au perseverat in a-si impune vointa. Pe harta Europei aparea un nou stat, Olanda (Provinciile Unite) a carei independenta, spaniolii au recunoscut-o abia in 1648. Rezistenta si lupta olandezilor n-au fost in zadar!

Paradoxal, Bruxelles-ul, desi se afla in in mijlocul celor care au facut pace cu spaniolii catolici, era dominat de calvinisti (protestanti), inca aflati la putere. Astfel, orasul este impartit intre sustinatorii catolicismului si protestanti. Razboiul dintre Olanda (care-i sustinea pe protestanti) si Spania a inceput, iar Bruxelles-ul va fi asediat timp de un an de zile de spanioli care in final au invins rezistenta protestanta a bruxelloise-ilor.

Incepea o noua era, in care catolicismul trebuia consolidat (contra-reforma) cu zeci de biserici nou construite si cu un nou stil arhitectonic, plin de grandoare si opulenta-barocul.

Teroarea spaniola nu a fost ultimul moment tumultos din istoria Bruxelles-ului.

De fapt, cel mai groaznic urma sa vina, nu peste multa vreme.

Dar, despre acel dramatic eveniment, in articolul Bruxelles sau pasarea phoenix.

Citeste si:

Bruxelles-ul medieval

Bruxelles-ul lui Carol Quintul