“Normandia ne-a depășit așteptările, s-a arătat atrăgătoare, din ce in ce mai atrăgătoare și ne-a făcut mereu să spunem “trebuie să revenim si să stăm mai mult”.” Așa am încheiat articolul Normandia, istorie si pitoresc. Și iată că a venit momentul să revenim în nordica regiune franceză, de data aceasta în formulă de trei, cu un copil de aproape 2 ani și jumătate.

De ce am ales să mergem cu copilul în Normandia?

Pentru că Prâslea este un copil energic și dornic de a descoperi lucruri noi, am vrut să mergem undeva la mare, aproape de noi (trăim în Belgia), să ne petrecem timpul în aer liber, în natură. N-am visat la plaje însorite cu apă caldă numai bună de scăldat, pentru că aproape de noi e doar Marea Nordului și canalul Mânecii unde nu e ca-n sudul Spaniei…Mi-am dorit să ne plimbăm cu copilul pe plaje (aproape) sălbatice, să adunăm scoici, melci, pietre frumoase, să inspirăm aerul sărat, să jucăm prinselea cu valurile, să desenăm în nisip cu bățul, sau să construim turnuri din pietre. Am zis că Normandia ar fi perfectă pentru asta și ca să îmbinăm utilul cu plăcutul, mi-am propus să vizităm plajele Debarcării.

Ce este de vizitat în Normandia?

Dacă o vizitați pentru prima oară, vă recomand (pe scurt) să nu ratați stâncile de la Etretat, fermecătorul port Honfleur, renumita stațiune Deauville, capitala Normandiei-Rouen, cochetul orășel Bayeux, plajele Debarcării Aliaților din Al Doilea Război Mondial și Muntele Saint Michel.

Noi le-am vizitat pe aproape toate în prima noastră vizită despre care am scris în Normandia, istorie si pitoresc și în Rouen, pe urmele vikingilor, Ioanei d’Arc si alte povestiri.

In a doua vizită, am vrut să vedem pe lângă plajele Debarcării și alte locuri încântătoare și interesante pe care Normandia le poate oferi cu generozitate: vizită în Giverny la casa și gradina pictorului impresionist Claude Monet, unul dintre cele mai frumoase sate ale Franței- Le Bec-Hellouin, Jumièges-una dintre cele mai importante abații ale Franței, încărcată și încercată de istorie, Pont Audemer, renumitele stațiuni de la malul mării Cabourg și Houlgate și nu în ultimul rând, renumitele plaje ale Debarcării de la Point du Hoc, Omaha Beach, Arromanches și până la Sword Beach.

Cum ajungi în Normandia?

Din România, cu avionul până la Paris-Beauvais și de acolo ori închiriați o mașină cu care circulați unde doriți (o închiriați în prealabil, de acasă, de pe internet, acolo doar o luați și plecați cu ea), ori mergeți la gară de unde luați trenul până în Rouen timp de 2h 40min. Nu știu mai multe despre ruta cu trenul pentru că nu am făcut-o niciodată, dar e bine de știut că ea există. E mai indicată varianta închirierii mașinii.

Din Belgia, cu mașina sunt în jur de 500 km, distanță pe care o puteți segmenta oprindu-vă opțional, să vizitați Catedrala din Amiens, sau Chateau de Rambures, sau orașul Rouen, sau dacă o luați de-a lungul coastei, treceți prin Le Tréport, Dieppe, Varengeville, Fecamp, Yport, Etretat, etc.

Unde ne-am cazat?

Am căutat o cazare child friendly foarte aproape de mare, care să fie adaptată nevoilor unei familii cu copil mic (de exemplu să fie dotată cu pătuț cu bare) și să aibă grădină. După îndelungi căutări am ales două pensiuni și mi-a fost tare greu să aleg la care renunț. Prima a fost o casă cu o gradină minunată din care ieșeai imediat pe plajă (cel puțin așa se vede din poze și din googlemaps), Les Graves din satul Villerville situat între Honfleur și Deauville.

A doua cazare, situată în Longues sur Mer, exact în mijlocul plajelor Debarcării, era special concepută pentru familii cu copii mici, dotată cu sală de joacă la interior (pentru zilele mai răcoroase sau ploioase), gradină cu nenumărate jucării, leagăne, tobogan, hamac, șezlonguri pentru părinți, iar în interior cam absolut tot ceea ce are nevoie o familie pentru un copil mic. Mai multe în articolul Longues-sur-Mer (Normandia)-povesti, cazare si produse de terroir dedicat acestei pensiuni pentru că, într-un final, am ales-o pe aceasta.

Ce-am reușit să facem și să vedem în Normandia cu copilul?

Prima zi. Ne-ar fi plăcut să facem un prim popas la Chateau de Rambures ce datează din secolul XV fiind locuit de aceiași familie încă de atunci, care are un parc romantic și o minunată grădină de trandafiri (500 de varietăți). Din fericire, am remarcat acasă că domeniul era închis miercurea, în ziua plecării noastre și nu am bătut drumul până acolo degeaba.

Așa că, ne-am orientat spre Jumièges, una dintre cele mai bătrâne mănăstiri din Franța, ridicată pe la anul 654 dintr-o donație a regelui Clovis II. Ceea ce vedem astăzi sunt niște ruine, dar unele maiestuoase care ne transmit că au fost vremuri de glorie pentru ea, dar și de restriști. Bogația ei a atras atenția vikingilor jefuitori care pe la 840 au ruinat domeniul. Două sute de ani mai târziu, William Cuceritorul (ducele Normandiei și regele Angliei) însuși a participat la resfințirea ei, de data aceasta după un amplu proces de restaurare și înfrumusețare. Mănăstirea a continuat să prospere până când, Revoluția franceză a interzis oficierea slujbelor, călugării plecând care încotro. Ruinele continuă să fascineze și astăzi, fiind vizitate în număr mare de turiști. Păcat că-mi uitasem cardul aparatului foto în laptop și nu le-am putut imortaliza.

De la Jumièges, ca să ne continuăm drumul a trebuit să trecem Sena cu bacul. Nu vă temeți, este gratuit, iar cursele sunt la fiecare 20 de minute. E o experiență interesantă care mi-a adus aminte de cursele cu bacul de la Galați pe care le făceam în copilărie ca să trecem Dunărea pe malul celălalt unde ori mergeam la plajă, ori cumpăram pește de la pescarii satului.

Următoarea oprire a fost la Pont Audemer-un micuț orașel, dar cu un farmec aparte ce amintește de Bruges, fiind deseori numit și Veneția Normandiei. Nouă ne-a plăcut Pont Audemer, am remarcat cu plăcută surprindere niște magazine cu haine foarte șic, la prețuri foarte bune. Ca punct negativ, tot cu surprindere am constatat o densitate mare de bețivi pe stradă…Până la destinație aceasta a fost ultima noastră oprire.

A doua zi.

Am vrut să ne odihnim după ziua trecută petrecută multă vreme în mașină și am profitat de toate jucăriile pensiunii în care ne-am cazat, ne-am plimbat pe câmpul plin cu flori de langă grădină de unde se vedea în zare casele și biserica satului, ne-am jucat cu animalele (niște capre, oițe și un prea frumos cal), iar în a doua parte a zilei am fost să vizităm redutabila Baterie Germană, fortificație construită în 1943 și care păstrează și astăzi cele 4 tunuri germane de calibru 155 mm și un post de comandă ce scrutează orizontul mării ca o navă de război.

Apoi am coborât faleza înaltă până la malul mării și am făcut exact ceea ce-am visat de-acasă: ne-am jucat cu valurile mării, am adunat pietre, scoici, melci până spre lăsarea serii. Plaja de la Longues sur Mer nu e una cu nisip, ci cu pietre, foarte sălbatică, străjuită de faleza înaltă, dar cu un farmec aparte. Tare ar fi mers acolo un picnic frugal cu brânzeturi normande acompaniate de un cidru normand și el.

A treia zi.

Pentru că locația noastră, Longues sur Mer era situată fix în mijlocul plajelor Debarcării, mai exact, între Omaha Beach și Gold, am zis să nu ratăm ocazia de a le vizita. Nu voi detalia prea mult din punct de vedere istoric pentru că mi-am propus să dedic un articol special Debarcării în Normandia (Operațiunea Overlord).  

Am pornit spre Pointe du Hoc, situat la 25 km depărtare, acolo unde, pe 6 iunie 1944, trupele de asalt americane au escaladat pe frânghii faleza înaltă de 30 m, pentru a neutraliza tunurile germane de 155mm. Faleza aceea, bătută de vânturi, îți taie respirația, dar mai ales mirosul de capre sau de pesticide de la o fabrică din zonă :). Trecând peste acest inconvenient, am văzut numeroase familii cu copii care intrau în gropile/craterele rămase în urma bombardamentelor, sau în buncărele germane, interesați să atingă istoria, fie ea tragică.

De la Pointe du Hoc, am pornit spre Omaha Beach, aflată la nici 10 km distanță. Omaha Beach e de fapt numele de cod dat plajelor a trei sate franceze (Vierville-sur Mer, Sain-Laurent-sur-Mer și Collerville-sur-Mer), acolo unde, în iunie 1944, soldații americani au întâmpinat condiții groaznice de debarcare: mare agitată, mine ascunse în nisipul plajei și un dușman numeros și redutabil. Cu cei aproximativ 3000 de morți, Omaha Beach a rămas cunoscută în istorie drept cea mai sângeroasă plajă din cele 5, un simbol al curajului și sacrificiului. Ca o ironie a sorții, plaja Omaha extrem de lată și cu nisipuri aurii este apreciată cea mai frumoasă plajă din regiunea Calvados. Noi ne-am oprit în Vierville-sur Mer, acolo unde am găsit să parcăm mașina fără probleme.

Vremea a fost superbă în timpul vizitei noastre, iar soarele a încălzit nisipul și ochiurile de apă lăsate de mare în urma retragerii sale. Copilul nostru a fost cel mai fericit bălăcindu-se prin toate bălțile. Am fost pregătiți cu cizme de cauciuc și pantaloni de ploaie, așa că l-am lăsat să se zbenguie în voie, râzând și chiuind de fericire. Cât contrast cu trecutul!

Următoarea oprire a fost în Port-en-Bessin, care, după cum îi este și numele, este un port, încă vivant, majoritatea localnicilor câștigându-și existența din pescuit. Portul are un farmec aparte, unii chiar îl asemuiesc cu Honfleur (e totuși o exagerare) și de-a lungul timpului, i-a inspirat pe artiștii impresioniști, iar în timpul Debarcării, după eliberarea sa de către trupele britanice, a servit ca terminal petrolier pentru forțele Aliate.

Noi am ajuns în Port-en Bessin și pentru că am auzit că există o excelentă piață de pește, fructe de mare și alte roade ale mării. Ei și uite că aici, în această piață am gustat pentru prima dată stridii. Da, cam târzior, dar niciodată nu găsisem o sursă sigură. Ne-am aprovizionat cu tot felul de crustacee, scoici și stridii și apoi ne-am îndreptat spre Bayeux, unde am așteptat trenul care-i aducea pe prietenii noștri din Paris. Seara am încheiat-o cu o plimbare pe plaja din Longues-sur-Mer urmată de o masă copioasă cu roadele oferite de zeul Neptun.

A patra zi. Plouă, plouă, plouă…Ei și ce dacă, noi suntem obișnuiți cu zilele ploioase belgiene și nu ne-am speriat prea tare. Doar că planurile de a vizita Cabourg și Houlgate n-au mai părut plauzibile. Totuși, trecând prin Arromanches, nu m-am putut abține sa nu merg pe plajă pentru a vedea ceea ce a mai rămas din portul artificial flotant creat de britanici, una dintre marile realizări inginerești ale războiului.

Ne-am hotărât să ne petrecem timpul într-unul dintre muzeele din zona Omaha Beach. Pentru că era in drumul nostru, ne-am mai oprit din nou la piața de pește din Port-en Bessin de unde ne-am aprovizionat și cu scoici Saint Jacques, mai ales că aflasem că Port-en Bessin este specializat în aceste regine ale moluștelor. Am profitat și mi-am ales gratuit câteva frumoase cochilii Saint Jacques pentru a face acasa un decor marin (vânzătorii de pește oricum le aruncau).

La Omaha Beach ne-am oprit de data aceasta în satul Sain-Laurent-sur-Mer unde se afla chiar pe plajă, monumentul Les Braves, dedicat curajului soldaților americani. 

Apoi, am vizitat Muzeul Memorial Omaha Beach care prezintă o importantă colecție de obiecte personale, de vehicule, uniforme, arme, scene de război și fotografii de arhivă. În ultima sală, rulează un scurt film în care veteranii americani rememorează cumplitele ore ale Debarcării și zilele care au urmat eliberării.

• 

• 

• 

• 

Recomand acest muzeu pentru că este micuț, adaptat copiilor, băiețelul meu nepărând că se plictisește. E drept, nu cred că a înțeles mai nimic și că cel mai fericit a fost atunci când a mai găsit și alți copii cu care să se joace. Acest muzeu a fost mai mult pentru noi și ne-a ajutat să ne întregim imaginea asupra evenimentelor petrecute pe plaja Omaha. Privind exponatele și filmul, parcă nu ne vedea să credem că toate acele orori ale războiului s-au petrecut acum 74 de ani, câțiva metri mai încolo de noi, pe acele plaje atât de pașnice și primitoare astăzi .

• 

• 

• 

• 

Ultimul popas am vrut să-l facem la cimitirul american, însă deja se pregătea să-și închidă porțile.

A cinci-a zi.

In ziua întoarcerii către casă aveam planuri de a vizita și alte locuri, însă cum SNCF (CFR-ul francez :)) se găsise să facă grevă, le-am sărit prietenilor noștri în ajutor și i-am dus cât mai aproape de Paris și de acolo direct spre casă.

Concluzii.

Normandia! O regiune lăudată de scriitori în romanele lor și imortalizată de pictori în tablourile lor, mare cu plaje largi încărcate de istorie tragică dar și glorioasă în același timp, faleze înalte care-ți taie respirația, sate pitorești, porturi încântătoare, o regiune în care mustesc tradițiile nicicând uitate și mereu perpetuate.

Departe de a fi fost excursia perfectă, totuși, aceasta a fost experiența noastră. Evident, totul depinde de fiecare, de vârsta copiilor, de temperament, de plăceri sau interese. Am strâns o tonă de pliante cu activități diverse pentru familiile cu copii care vin să viziteze Normandia, așa că, nu ezitați să mă întrebați despre ele. Noi le vom folosi în excursiile viitoare.

Dacă am văzut toată Normandia? Nu, încă mai avem multe restanțe, multe locuri de explorat și de descoperi, precum Bayeux, Caen, Cabourg, Houlgate și muuulte altele. Dar, așa cum am scris și la finalul articolului dedicat primei vizite, dragă Normandie, “à la prochaine”!

Dacă vreți să aflați mai multe despre Normandia, citiți, vă rog și:

Ce sa vizitezi pe plajele Debarcarii din Normandia

Longues-sur-Mer (Normandia)-povesti, cazare si produse de terroir
Normandia, istorie si pitoresc

Rouen, pe urmele vikingilor, Ioanei d’Arc si alte povestiri

Muntele Saint-Michel-minunea dintre ape a Occidentului I

Muntele Saint-Michel-minunea dintre ape a Occidentului II

Ghiduri turistice în limba română:

Franta – Rough guides

Franta – Key guide

Ghiduri turistice pentru francofoni:
Normandie, Le Routard

Normandie, Guides Bleus

Calvados, Guides Gallimard

Sur la route des régions de France , Lonely Planet

Nos 1200 coups de coeur en France