Impactul arabilor in Europa

In ultimele decenii, Granada a devenit o mare atractie turistica (aproape 2 mil. de vizitatori), datorita culturii, muzicii, arhitecturii, dar mai ales a istoriei sale foarte aparte de restul Europei.

Situata in sudul Peninsulei Iberice, Granada a fost printre primele orase cucerite in 711 de invazia arabilor condusi de califul Tarik. Ei au profitat de luptele pentru tron din regatul vizigot, fiind parese chemati de un nobil vizigot care pretindea tronul. Atunci, doar 7000 de oameni au trecut stramtoarea Gibraltar punand capat pentru totdeauna regatului vizigot. In mai putin de 20 de ani, arabii au cucerit mai toata peninsula, ajungand la granitele regatului franc, fiind opriti in 732 in urma bataliei de la Poitiers.

Ocupatia araba in Spania a durat aproape 800 de ani si s-a intins pe aproape intraga peninsula , o ingusta fisie in nord ramanand necucerita. Pentru multa vreme, capitala s-a stabilit la Cordoba.  Intrucat, Reconquista (miscarea de recucerire de catre crestini a teritoriilor iberice stapanite de arabi) a inceput in scurta vreme (sec. IX), arabii au pierdut intinse teritorii, imperiul lor reducandu-se doar la sudul Andaluziei (nume care provine din termenul arab Al-Andalus-taramul vandalilor, barbari germanici care s-au asezat in Spania inaintea vizigotilor de unde au migrat apoi in nordul Africii unde au intemeiat un regat vandal).

Zilele islamului in Spania pareau numarate. Si totusi, maurii restransi teritorial doar la zona actuala a Andaluziei au mai supravietuit  inca 250 de ani, Granada trebuind sa accepte stapanirea acestora pana in 1492, fiind ultimul bastion arab in Spania.

Datorita stereotipurilor destul de negative din zilele noastre despre lumea araba, n-as vrea sa compatimim “biata” Granada pentru cei 800 de ani de ocupatie berbera. In acele vremuri, influenta araba in Granada, dar si in Europa Apuseana a fost cat se poate de pozitiva.

In primul rand, calitatea vietii intelectuale arabe era net superioara celei crestine.

Si aceasta deoarece Coranul ii indemna pe credinciosi de a cerceta lumea si de a o cunoaste prin intermediul ratiunii.
Aceasta atitudine a favorizat aparitia unui numar mare de biblioteci si dobandirea unei mentalitati practice, bazate pe realitate si aplicatie. Asa se face ca in acele vremuri, arabii au adus cele mai importante contributii in stiinta. Au inventat algebra, in trigonometrie au inventat tangenta si sinusul, au construit mari observatoare astronomice si instrumente folosite secole de-a randul, precum astrolabul.

In Occident, mai bine de jumatate din leacurile folosite in tratarea bolilor erau create de arabi. Si in medicina erau foarte avansati pentru acea epoca, fiind dovezi ca medicii chirurgi arabi practicau anestezia totala si cunosteau circulatia sangelui. Sa mai amintesc de alchimie, sau de inventiile chineze precum busola, hartia, zaharul din trestie, moara de vant si praful de pusca, transmise europenilor tot prin intermediul calatorilor si negustorilor arabi. Acestia din urma au adus un rafinament necunoscut europenilor prin tesaturile din matase, bumbac si lana, covoare persane, mobile deosebite, mozaicuri si faianta din Damasc, obiecte decorative, parfumuri, mirodenii, etc.

Tot arabii au transmis occidentalilor filosofia lui Aristotel, dar si ideile propriilor lor filosofi precum Averroes (considerat cel mai important filosof arab) si Avicenna. Ultimul, cu preocupari si in matematica, chimie si medicina, enumera sase componenete in mentinerea sanatatii: “alegerea hranei, curatirea corpului de reziduuri, mentinerea conformatiei corecte a corpului, ameliorarea a ceea ce se inspira prin nas, adaptarea hainelor, echilibrul miscarilor fizice si sufletesti.”

Nu in ultimul rand, arhitectii arabi au construit moschei si palate care sa exprime puterea islamului. Prin cuceriri, califii acumulasera bogatii enorme care le ingaduiau sa duca o viata de lux dar si inchinata lui Allah. Pentru a condamna idolatria, Mahomed interzisese orice reprezentare a chipului uman, astfel ca, decoratiile interioarelor se bazau pe imbinarea a doua forme geometrice, cercul si patratul, reprezentarea plantelor simbolizand  lumea naturala si utilizarea caligrafiei pentru a reda versete sacre din Coran si poeme. Caligrafia a devenit o arta prin excelenta, prezenta peste tot, mai ales ca, in lumea musulmana, credinciosul adevarat trebuia(e) sa citeasca si sa memoreze cat mai multe versete din Coran.

In 1260, atunci cand musulmanii pierdusera mai toata peninsula, cu exceptia Granadei, in ciuda declinului politic, arhitectura lor a devenit si mai complexa si mai elaborata, avand scop propagandistic, in incercarea de a mentine imaginea glorioasa a unui suveran aflat in declin.

Este cazul Alhambrei, cel mai bine conservat palat medieval maur din lume si cel mai popular monument spaniol, motiv pentru care Granada este vizitata, asa cum am mai spus de aproape 2 milioane de turisti anual.

 

M-au ajutat in redactarea articolului lecturile:

Alexandru-Florin Platon, Laurentiu Radvan, Bogdan-Petru Maleon, O istorie a Europei de Apus in Evul Mediu. De la Imperiul Roman tarziu, la marile descoperiri geografice, Ed. Polirom

Mary Hollingsorth, Arta in istoria umanitatii, Ed. Rao, 2008

Larousse, Istoria Universala, vol. 2, Ed. Univers Enciclopedic, 2006

Jeffrey Kennedy, Top10 Andaluzia, Ed. Litera

 

Te-ar mai interesa si articolele:
Granada, ultimul bastion maur din Spania (II)

Granada, ultimul bastion maur din Spania (III)

Granada “Regilor Catolici” (I)

Granada “Regilor Catolici” (II)