Canal Grande, Venetia

Venetia-despre canale, palate, podul Rialto, Piata San Marco

5 comentarii

Venetia de astazi este asaltata de turistii dornici sa o cunoasca, sa se piarda pe canalele ei condusi de gondolieri, sa admire Canal Grande cu ale sale palate negustoresti, sa uite de timp pierzandu-si pasii prin Piata San Marco si sa se lase purtati de romantismul cuceritor al orasului.

Intr-adevar, Venetia are acel “je ne sais quoi” care vrajeste pe toata lumea. Si totusi, daca “on sait quoi”, cu siguranta, Venetia ne-ar parea mult mai incantatoare si interesanta. La frumusetea ei au contribuit arhitecti straluciti precum Jacopo Sansovino, Andrea Palladio si Antonio da Ponte, al caror destin s-a impletit cu cel al Venetiei.

In cele ce urmeaza iata ce povesti veti afla:

Canalele Venetia

Canalele Venetiei

Ce-ar fi Venetia fara ele… Trebuie sa recunoastem ca ele au fost primul succes al venetienilor. La fiecare cativa ani ele sunt golite si supuse unui proces de reparatii si intretinere. Cel mai larg si incantator canal este Grand Canal care se intinde de la bazinul Sf. Marco serpuind spre cartierul comercial Rialto, fiind principala artera a Venetiei si locul de intalnire a tuturor canalelor. In articolele precedente despre Venetia am spus povestea acestor venetieni, negustori, afaceristi excelenti, navigatori si soldati redutabili.

Palatele venetiene

In secolele XIV-XV, bogatia le-a dat posibilitatea sa-si arate puterea prin construirea unor palate fabuloase. Stilul ales a fost occidentalul gotic, imbogatit cu influente bizantine si arabe, din care a rezultat un stil propriu, goticul venetian. Palatul Dogilor este cel mai reprezentativ in acest sens, iar palatele negustorilor bogati s-au intrecut in a arata orgoliile proprietarilor. Aceste palate aveau o dubla functionalitate, la etaj fiind locuinta negustorului, iar la parter locul lui de munca. Casele venetienilor aveau doua intrari: una pe uscat, mica, cu un pasaj intunecat, cealalta pe apa cu dublu rol de a primi oaspetii dar si marfurile. Aceasta din urma trebuia sa fie larga si impozanta. Fatada dinspre canal era cea oficiala si trebuia impresioneze si sa arate prosperitatea proprietarului. Cu cat era mai bogat negustorul, cu atat avea fatada casei mai mare.

Pamantul era extrem de pretuit in Venetia, cu atat mai mult cu cat era insuficient. Casele au trebuit sa fie inghesuite unele in altele, lasand uneori prea putin loc luminii sa intre. In  vreme ce nobilii si regii Europei aveau in ferestrele castelelor panze sau covoare, venetienii au creat primele ferestre din bucati rotunde de sticla ce aratau ca baza paharelor cu picior de astazi si care erau “legate” intre ele cu fasii de plumb, asemeni tehnicii vitraliilor. Sticla facea ca interiorul luxoaselor case sa straluceasca, iar jocul apelor sa dea o sclipire mirifica interioarelor.

Venetia sticla venetiana

Ei, cat de mult evoluasera venetienii, de la case de paie si lemn, la palate luxoase de piatra, unele acoperite cu aur, precum Ca d’Oro.

Podul Rialto
Podul Rialto, Venetia
Podul Rialto

In 1514, Venetia a luat foc. Fiind apa peste tot, te gandesti ca nu prea au cum sa fie in Venetia incendii de proportii. Si totusi, Venetia a ars 24 de ore…dezastruosul incendiu a izbucnit intr-o zi geroasa de ianuarie cand toate canalele erau inghetate. Intreg Rialto a fost distrus. Insa, tot raul spre bine, intrucat s-a gasit oportunitatea sa se reconstruiasca totul. Intrebarea era, cum? Venetienii erau in dilema, sa mearga pe traditionalul gotic sau sa aleaga clasicul? Atunci au ales clasicul. Fostul pod de lemn de la Rialto trebuia sa fie puternic si durabil, asa ca de data aceasta s-au hotarat la piatra. A fost organizat un concurs la care au participat printre altii Michelangelo, Sansovino si Palladio. Niciunul nu a castigat prestigioasa intrecere. Venetienii au ales un arhitect venetian, putin cunoscut, care 1facuse pana atunci reparatii la Palatul Dogelui. Numele sau era Antonio da Ponte. Designul podului a fost inspirat de comert, cu magazine aliniate, podul a devenit o extensie a pietei Rialto.

Asa cum goticul a avut amprenta sa venetiana, si clasicul s-a lasat influentat de originalitatea orasului.

Piata San Marco

Cel mai remarcabil arhitect venetian din perioada Renasterii a fost Jacopo Sansovino. Se nascuse in Florenta si se formase la Roma, dar se stabilise in Venetia unde fusese numit arhitect sef. Era extrem de talentat, un excelent profesionist, un personaj carismatic si plin de relatii la cel mai inalt nivel, drept pentru care primea cele mai importante proiecte ale Republicii. Proiectele sale de palate, biserici, s-au inspirat din arhitectura Antichitatii si au reusit sa dea o fata renascentista Venetiei.

Piata San Marco, Procuratie Vecchie, Venetia
Procuratie Vecchie

Venetienii erau incantati de bogatia decoratiilor, gratia coloanelor si impozanta statuilor de pe acoperisuri. Astazi, vizitatorul, nu trebuie sa caute prea mult pentru a vedea arhitectura sansovina, ci e suficient sa-si roteasca privirea in Piata San Marco unde va admira, Procuratie Vecchie, Loggetta di San Marco, Biblioteca Marciana, sau La Zecca (Monetaria).

Loggetta di San Mrco a fost construita la picioarele clopotnitei (Campanile). O adevarata capodopera.In dimineata zilei de 14 iulie 1902, Marele Turn, Campanile s-a prabusit. Din fericire, nimeni nu a fost ranit, desi cu o zi inainte fusese vizitat de turisti. Ce sa fie in locul sau? O constructie moderna, sau o replica a fostei Campanile? In fata unei comisii conservatoare, mari arhitecti au venit cu diverse proiecte. Arhitectul vienez Otto Wagner a incercat sa explice ca un nou turn identic cu cel vechi ar fi o mistificare a istoriei si ca multitudinea de cladiri din diverse periode, dadea un farmec aparte in plus. Autoritatile i-au dat dreptate lui Wagner dar, au adaugat ca “Trebuie sa fie cum a fost.”, asa ca vestita Campanille a fost construita…asa cum a fost.

Revenind la Sansovino, acesta avea succes si pentru ca reusea sa le inspire consevatorilor republicii ca proiectele sale sunt o continuare a goticului venetian. Si totusi, Sansovino nu era fara de rival. Andrea Palladio calatorise de cateva ori la Roma pentru a studia stilurile antice, iar proiectele sale erau monumentale, dar prea indraznete pentru refractarii venetieni. Rivalitatile dintre cei doi arhitecti vor duce Venetia pe noi culmi ale artei, intr-un moment in care Serenisima incepuse sa-si piarda din putere. Sarcina celor doi era de a da o noua fata Venetiei, de oras antic, iar Renasterea oferea sentimentul de ordine si siguranta.

Biblioteca Sansoviniana, Piata San Marco, Venetia
Biblioteca Sansoviniana, Piata San Marco

Nu de putine ori, Palladio fusese respins in favoarea lui Sansovino si aproape se resemnase cu ideea ca nicicand nu va fi acceptat de pretentiosii venetieni. Insa destinul sau incompetenta, au intervenit. Sansovino proiectase Biblioteca pe latura vestica a Pietei San Marco. Venetienii erau incantati; coloane dorice si ionice, frize bogat decorate, dar mai ales, un numar impresionant de statui la etaj si la mezanin. A fost considerata cea mai ornata cladire de la Antichitate pana in acel moment. Dar, pe 18 decembrie 1545, dezastru! Bolta holului principal s-a prabusit si odata cu ea si prestigiul si cariera lui Sansovino. Acesta a fost inchis, dintr-un super-star ajungand un detinut de drept comun. A fost eliberat pentru a-si termina lucrarea pe banii proprii.

Venise timpul lui Andrea Palladio!

Biserica San Francesco della Vigna il are ca designer la interior pe Sansovino, dar exteriorul i-a fost dat lui Palladio pe care l-a creeat urias si indraznet, fiind simbolul decaderii lui Sansovino si ridicarii lui Palladio. Acesta a adus ceva inovator Venetiei: a luat clasicismul Romei si l-a facut si mai maret, cladirile sale dau impresia de enorm si monumental. Cea mai mare opera a lui Palladio in Venetia este manastirea si biserica San Georgio Maggiore care i-a asigurat recunoasterea de cel mai bun si influent arhitect al vremii sale.

Biserica San Georgio Maggiore, Venetia
Biserica San Georgio Maggiore

Trecura aproape 100 de ani, iar venetienii, 2/3 cati supravietuisera dupa 11 luni de ciuma, glorificau viata si-i erau recunoscatori Fecioarei, construind o noua biserica: Santa Maria della Salute. Era debutul unei noi epoci a opulentei, excesului, extravagantei si bogatiei. Era vremea barocului. Dar despre asta, in articolul Carnevale di Venezia-Exces si decadenta.

 

Linkuri utile:

Va mai recomand sa cititi si urmatoarele articole despre Venetia:

Thank you

Reclame

5 comentarii la „Venetia-despre canale, palate, podul Rialto, Piata San Marco”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.