Palau de la Musica Catalana, stain glasses, Barcelona

Celălalt arhitect al Barcelonei

8 comentarii
Hospital de la Santa Creu, Barcelona, stained glass
Hospital de la Santa Creu

Gaudi. Antonio Gaudi. Barcelona este Gaudi, Gaudi este Barcelona. Cam asta simt cei mai bine de 5 milioane de vizitatori anual ai capitalei Cataloniei. Și totuși este nedrept pentru o generație întreagă de arhitecți străluciți care au făcut din Barcelona unul dintre cele mai frumoase orașe ale lumii să se vorbească doar despre Gaudi. Așa că astăzi nu voi scrie despre el, ci despre cel mai mare arhitect al Barcelonei al secolului XIX,  Lluis Domenech i Montaner, căruia i se datorează enorm, având proiecte incluse pe lista patrimoniului UNESCO.

Cine a fost Lluís Domènech i Montaner?

Eram la începutul vizitei în Palatul de Muzică Catalană (Palau de la Musica Catalana) și ghida (vizitele sunt doar ghidate) întreabă grupul de turiști: „Știți cine a proiectat acest edificiu?” S-au auzit câteva voci care cu mândrie au oferit promt răspunsul: „Gaudi.” Ghida a zâmbit ușor ironic. Era exact răspunsul pe care miza. Apoi ne-a spus că arhitectul palatului se numește Lluís Domènech i Montaner, profesorul de arhitectură al lui Antoni Gaudi. Chiar dacă astăzi, toată lumea îl știe pe Gaudi, în acele vremuri, Montaner era mai popular decât Gaudi.
Montaner a fost un personaj foarte complex și prolific. A pus bazele a ceea ce numim astăzi Modernista, a fost directorul Școlii de Arhitectură, politician catalan naționalist de succes, autor al unor prețioase cărți de arhitectură și cum am mai spus mai sus, autorul proiectelor unor clădiri care astăzi sunt în patrimoniul UNESCO.  In articol voi vorbi, în special, despre două dintre ele: Palau de la Musica Catalana și Hospital de la Santa Creu i Sant Pau. Dar mai întâi, să vorbim puțin despre Modernista, stilul consacrat al Barcelonei.

Ce este stilul Modernista?

Mi-aduc aminte ca în facultate am avut un curs de Istoria Artei care mi-a deschis porțile unei lumi puțin știută. Răsfoind în sala de lectură albumele de artă, a fost pentru mine revelator și extaziant. Și acum îmi aduc aminte ce impact a avut asupra retinei explozia de culoare și sinuozitatea liniilor și formelor stilului Modernista. Dar haideți să vă spun mai multe despre el.

Ca să înțelegeți și mai bine Barcelona și spiritul său vă recomand să citiți și Barcelona, o cultură aparte și 5 motive de ură împotriva Madridului. Acolo am povestit printre altele și cum în cel mai industrializat oraș al Spaniei, Barcelona, a început în a doua jumătate a secolului XIX, o efervescență culturală numită Renaixença (Renașterea) care-și propunea să etaleze originalitatea artei, a muzicii și a literaturii catalane pe fondul creșterii naționalismului. Arhitecții catalani sunt primii din Spania care au adoptat stilul consacrat în Europa, Art Nouveau, dându-i o puternică notă de originalitate. Ei au numit acest stil, Modernista. Stilul Art Nouveau apăruse în Europa ca o reacție a noii generații de arhitecți dornici de a renunța la clasicism și de a crea…o artă nouă…Art Nouveau.

Cei din înalta societate au fost plăcuți impresionați de liniile curbe de inspirație vegetală (cârcei de viță-de-vie, liane) care caracterizează stilul și care se regăsesc pe mozaicul de pe podea, se cațără în picturile pereților, armonizează balustrada scărilor, folosirea vitraliilor uriașe, plăcuta îmbinare în premieră a unor materiale precum fierul forjat, lemnul, sticla și ceramica, etc și au oferit arhitecților mână liberă pentru a le construi case în stilul Modernista. Așa a apărut cartierul Eixample ale căror case Modernista le admirăm astăzi. Stilul este unul care folosește în general culori calde pentru a oferi o atmosferă de pace și calm. In ciuda asemănărilor cu Art Nouveau-ul, de la care a preluat liniile sinuoase, folosirea vitraliilor, Modernista a venit în plus cu elemente ale arhitecturii medievale arabe și hispanice cu un puternic impact de originalitate.

Palau de la Musica Catalana

Apogeul curentului Modernista, așa cum l-au considerat specialiștii, palatul este un omagiu adus muzicii catalane și naturii, având o grandioasă sală de concerte. Lluís Domènech i Montaner a numit palatul „Grădina de muzică a lui Dumnezeu” și văzând pozele veți înțelege imediat de ce. Interiorul, de la scări, balcoane, coloane, este plin de culoare și excesiv ornamentat cu motive florale din ceramică.

 

 

Incă de la intrare, coloanele sunt de fapt copaci înfloriți. Și-a dorit ca sala de concerte să fie inundată de lumina naturală și pentru asta a proiectat vitralii imense de jur-împrejurul sălii având tot motive florale. „Cireașa de pe tort” este uriașa cupolă vitraliu, de o frumusețe uluitoare, înconjurată de 40 de îngeri. Lumina care se răsfrânge prin ea este una caldă și primitoare. 

Palatul de muzica catalana, cupola, Barcelona
Palatul de muzica catalana, cupola

 

 

Balconul sălii Lluis Millet cu ale sale coloane decorate cu mozaic floral m-a fascinat. Era o lumină atat de placută încât nu mă mai înduram să las aparatul foto din mână.
Scena, ne prezenta ghida, are 18 muze care cantă la diverse instrumente muzicale și ele tot din ceramica și mozaic.

 

 

O asemenea clădire nu avea cum sa nu i se recunoască valoarea, fiind inclusă în patrimoniul UNESCO. Las să vorbească pozele…

Dacă vreți să vedeți o mostră de concert în Palatul de Muzică Catalană, vi-l recomand pe unul dintre cei mai apreciați artiști catalani, Manel.

Hospital de la Santa Creu i Sant Pau

Eram în Sagrada Familia și-mi spuneam că acesta este apogeul. Ce puteam să mai văd după capodopera lui Gaudi?! Dar, soțul meu m-a convins sa mergem pe jos până la un fost spital, acum muzeu. Mă rog, ce puteam pierde? La o adică, era o plimbare în Barcelona. Eram fără prea mari așteptări, când, deodată apare impunătoare intrarea spitalului. Am rămas încremenită…spital?! Palatul ăsta este spital?!?! Sigur nu am ajuns în altă parte? Ei bine că nu. Eram în fața lui Hospital de la Santa Creu i Sant Pau, o minune arhitecturală. Și surprizele plăcute s-au ținut lanț.

Hospital de la Santa Creu, Barcelona
Intrarea in spital

In 1905, Lluis Domènech i Montaner a creat un proiect gigant care prevedea 48 pavilioane legate între ele prin tuneluri și grădini unde pacienții se puteau relaxa. Doar 27 de pavilioane au fost până la urmă terminate, la restul renunțându-se.

Hospital de la Santa Creu, Barcelona
Curtea intrioara cu gradini si paviloane

 

 

In stilul caracteristic lui Montaner, pavilioanele au fost decorate cu mozaicuri și picturi murale inspirate din trecutul Cataloniei. Inceput in 1905, Domènech i Montaner nu a apucat să-și vadă proiectul terminat, dar fiul său l-a finalizat în 1930.

 

 

Plimbându-mă prin curtea spitalului dintr-un pavilion în altul nu puteam să-mi scot din suflet admirația pentru acest arhitect care a creat un asemenea proiect gandindu-se la funcționalitate, dar mai ales la psihicul bolnavului. Oricât de suferind ai fi fost, frumusețea mozaicurilor acționa ca un pansament vindecător în suflet.

Intrați și pe contul de instagram @avehistoria pentru a vedea și alte detalii minunate în stilul Modernista surprinse în fotografii.

 

 

Pentru Domènech i Montaner, spitalul a fost ultimul său proiect de suflet și a vrut să fie o replică la gigantescul proiect Sagrada Familia, al cărui arhitect șef era de bună vreme, fostul său student, Antoni Gaudi.

Dacă vă place stilul lui Domènech i Montaner, îl mai puteți admira privind Casa Lleo i Morera. Ea se află în imediata apropiere a Casei Batllo proiectată de Gaudi și a Casei Amatller proiectată de Puig i Cadafalch. Concurența celor trei mari arhitecți prin proiectele concomitente ale acestor trei case, i-au făcut pe barcelonezi să boteze zona Mansana de la Discordia, adica Mărul Discordiei. Dintre toate, doar proiectul lui Domènech i Montaner a primit din parte municipalității premiul pentru Cladirea Anului în 1906. Din păcate, Casa Leo i Morera nu poate fi vizitată.

Casa Lleó Morera, Barcelona
Casa Lleó Morera

 

 

Vă mai recomand, în cazul în care vreți să vă îndepărtați de agitația orașului, să vă plimbați prin Parc de la Ciutadella. Acesta a fost creat cu ocazia Expoziiei Universale din 1888 unde, printre altele, arhitecții Modernista s-au luat la întrecere să arate lumii talentul lor. Acolo veți admira Castell dels Tres Dragons, proiectat de Domènech i Montaner și poate, dacă veți avea timp veți și vizita Muzeul de Științe ale Naturii găzduit în castelul dragonilor. Dacă vă întrebați care este opera lui Gaudi din acest parc, vă spun că este impresionanta Fântâna-cascadă. Dar despre Gaudi, în articolul Gaudi-arhitectul lui Dumnezeu și 3 dintre proiectele sale.

 

 

Până atunci, aștept să-mi scrieți ce impresie v-au făcut operele marelui Lluis Domènech i Montaner și dacă v-au convins să le vizitați.

 

Linkuri utile:

Te-ar mai putea interesa și:

Barcelona, o cultură aparte și 5 motive de ură împotriva

Madridului

Gaudi-arhitectul lui Dumnezeu și 3 dintre proiectele sale

Thank you

Reclame

8 comentarii la „Celălalt arhitect al Barcelonei”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.