Carnavalul de la Venetia-Exces si decadenta

Carnavalul din Venetia este cel mai renumit din intreaga lume, dovada faptul ca, in aceasta perioada, orasul este vizitat de aproximativ 3 milioane de turisti. Un aflux urias in doar doua-trei saptamani. Ca o comparatie…Barcelona are in jur de 5,5 milioane de turisti…anual.

Citind acest articol, veti afla povestea carnavalului venetian, veti afla despre personaje devenite celebre precum Veronica Franco si Giacomo Casanova (contemporani cu cea mai fastuoasa perioada a carnavalului), despre tipuri de masti si despre interzicerea si renasterea celui care a devenit astazi, cel mai cunoscut, apreciat si cautat carnaval din lume.

Am stat putin in cumpana daca sa mergem in Venetia in luna februarie. Frigul, ceata, vantul, umezeala, o posibila acqua alta, toate ne faceau sa avem dubii daca totusi sa alegem o alta perioada. Ne-ar fi placut insa muuult de tot sa simtim atmosfera de sarbatoare a Venetiei din perioada Carnavalului. Dar si asta avea o parte negativa. Nu am fi fost singurii care ne-am fi dorit asta…noi si alte cateva milioane, pe strazile medievale inguste. Hmmm, destul de sufocant. Ma rog, pana la urma in ciuda tuturor temerilor am rezervat o minivacanta in Venetia in perioada Carnavalului. Nu am regretat deloc, mai ales ca in ziua in care sarbatoarea a fost in plin apogeu, a iesit si soarele sa admire si el parada costumelor si a mastilor.

Dar, sa inceapa povestea!

In 1630, ciuma a lovit din nou republica din laguna, iar dupa aproape un an de agonie, o treime din populatie disparuse. Recunoscatori Fecioarei Maria, supravietuitorii au construit o noua biserica, Santa Maria della Salute. Stilul extravagant, opulent, extrem de decorativ a definit o noua perioada in arta, barocul si a dat semnalul unei noi perioade a excesului. De data aceasta, un alt tip de exces…

Venetia a inceput sa se orienteze dinspre arta spre moda. Femeile isi mentineau tenul suplu aplicandu-si pe fata fasii de carne de vitel si isi spalau parul in urina. Aristocrati din toata Europa veneau special pentru a gusta din decadenta Venetiei, iar tinerii bogati, atrasi de a studia arta si arhitectura venetiana, se lasau distrasi si distrati de frumoasele venetience.

Era vremea curtezanelor.

Se spune ca in Venetia erau in numar de 12 mii. Una dintre curtezane nu a putut fi uitata.

Veronica Franco!Ea a ridicat arta seductiei la cote nebanuite, impletind senzualitatea cu creativitatea poetica, atragand in mrejenele ei aristocrati, printi si chiar regi ai Europei. Povestea ei a fost si ecranizata in filmul “Dangerous beauty”

Cafeneaua Florian era locul preferat pentru curtezane si artisti. Sus era cel mai bun bordel din oras, iar jos salon literar. Se spune ca a fost prima cafenea din lume, cine stie…poate chiar asa o fi.

Un alt personaj faimos al Venetiei a carui viata plina de aventuri a ramas emblematica pentru decadenta acelei perioade, a fost Giacomo Casanova. Constient de viata sa tumultoasa si excentrica, a tinut ca toate acestea sa ramana posteritatii si a scris o carte cu un titlu desuet, “Povestea vietii mele”, in 12 volume. Numeroasele scandaluri provocate au intrecut orice limita chiar si pentru libertinii venetieni. Casanova a fost arestat, dus in inchisoarea dogelui de unde (in ciuda conditiilor de exceptie) a evadat intr-o noapte, dar l-au costat ani de exil in afara Venetiei. Daca a vrut sa ramana in mentalul colectiv, a si reusit, cartea sa fiind sursa de inspiratie pentru multe filme mai mult sau mai putin artistice, ultimul, realizat in 2015.

Senzualitatea si placerea atingeau apogeul in perioada Carnavalului.

Aceasta sarbatoare, aparuta inca din secolul XII dar care a atras privirile si interesul intregii Europe in secolul XVII, a avut initial radacini religioase, marcand inceputul postului de dinaintea Pastelui, un fel de “lasata secului” de la noi. Aceste radacini au fost uitate in acea perioada a decadentei, capatand noi conotatii.

Carnavalul dura 6 luni…si era cel mai mare bal mascat al Europei.

Pentru jumatate de an, regulile morale erau incalcate. Lupte cu tauri, cu ursi aveau loc langa biserica St. Maria Formosa, in fata Palatului Dogelui puteai vedea acrobatii pe sfoara, etc.

Spiritul Carnavalului s-a nascut si din teatrul de pantonima, Commedia dell’Arte. Mastile erau eliberatoare, iar anonimitatea garantata. Cu masca pe fata, venetienii puteau face tot ce vroiau, orice bariera disparea, chiar si cele sociale. Confectionate din papier-mâché, nu erau la fel de ornamentate ca cele de astazi, insa erau pictate si de o varietate mai bogata.

Cele mai populare si apreciate erau bauta si colombina, dar si arlecchino, moretta, brighella, pantalone, sau volto erau purtate in functie de personalitatea fiecaruia. O masca aparte era cea folosita de medici in timpul ciumei. In 1797, de teama ca nu cumva in spatele mastilor sa se ascunda potentiali instigatori la revolta, imparatul Austriei (noul stapan al Venetiei, vezi aici mai multe) a interzis purtarea acestora.

Abia in 1979, municipalitatea venetiana a reinviat purtarea enigmaticelor masti. Din pacate astazi, la dispozitia hoardelor de turisti se afla masti de-un veritabil kitsch, confectionate din plastic sau “portelan”, “made in China”, stantate in culori stridente si “impodobite” cu pene, paiete sau improscate cu sclipici.

Doar cateva ateliere mai confectioneaza masti in veritabila tehnica de odinioara. Acestea sunt adevarate opere de arta, iar pretul este pe masura. Eu am gasit un astfel de atelier, numit Papier Mâché, cu masti autentice pe Calle Lunga Santa Maria Formosa, Castello, 5174. Pe site-ul lor gasiti poze cu etapele de confectionare ale mastilor. Eu nu am rezistat si mi-am cumparat o masca colombino…cel mai potrivit cadou pentru ziua mea de nastere.

Carnavalul din Venetia, bauta masca — Masca arlecchino

Carnavalul din Venetia, masca arlecchino — Masca arlecchino

Venetia era si capitala jocurilor de noroc.

Ridotto, un fost palat, a fost primul cazino deschis in 1638. Exemplul sau s-a raspandit rapid in toata Venetia, in ciuda incercarilor fara succes ale guvernului de a inchide cazinourile. De fapt, casinourile s-au inmultit chiar „ca ciupercile dupa ploaie”, dar in locatii secrete.

Palazzo Vendramin-Calergi (Casino Municipale)

Venetienii nu s-au sinchisit de amenintarile lui Napoleon si asta pentru ca era Carnavalul…Venetienii nu realizau ca traiau ultimele clipe de placeri si flirturi, fara inhibitii, ultimele ale imoralitatii, decadentei si excesului…ultimele clipe de independenta.

Sper ca v-am convins ca Venetia merita vizitata si-n februarie, in ciuda tuturor riscurilor legate de vreme. Este o experienta unica, o atmosfera magica pe care nu o poti simti vizitand Venetia vara.

Linkuri utile: