Alexandru Ioan Cuza Unirea Principatelor

24 ianuarie 1859-Unirea Principatelor si 5 momente dificile

4 comentarii

Unirea Principatelor, Moldova și Țara Românească în 1859 a fost cel mai important moment din istoria românilor de până atunci. Aflate timp de secole sub stăpânire otomană, ele au fost dominate și exploatate. La începutul secolului XIX puțini ar fi crezut că cele două state surori se vor uni în curând. Imposibilul a devenit realitate într-un context internațional favorabil  și datorită oamenilor politici români de atunci, adevărați patrioți, mânați fiind de interesul național și ignorându-l pe cel personal. Iată 5 momente dificile, tensionate, care au pus în pericol înfăptuirea Unirii.

  1. Aflați în exil, revoluționarii de la 1848 au depus eforturi, trimițând memorii și contestații pentru a capta atenția guvernului francez și al celui britanic susținând cauza unirii Principatelor. Lesne de înțeles, Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic (stăpânitorii) se împotriveau cu îndârjire Unirii. Fără sprijinul Franței și a Angliei, nimic nu era cu putință. 
  2. Intr-un context internațional favorabil, marile puteri europene au dat șansa pentru prima dată românilor din Principate de a-și face cunoscute doleanțele în cadrul Adunărilor ad-hoc. Era anul 1857. Miza era uriașă și locțiitorul domnitorului Moldovei a falsificat scrutinul, rezultatul fiind împotriva Unirii. Serviciile secrete lucrau bine și atunci și în presa din Bruxelles au apărut scrisorile locțiitorului de domn care dovedeau falsul. Scandalul internațional creat a dus la reluarea scrutinului, iar dintre cele 5 dorințe, cele mai arzătoare au fost unirea și prinț străin.
  3. In anul următor, 1858, marile puteri au luat act și au hotărât unirea principatelor dar, cu domni, guverne și adunări legislative diferite. Doar două instituții erau comune, Inalta Curte de Casație și Justiție și Comisia Centrală (cu rol legislativ, un fel de Parlament al zilelor noastre), ambele cu sediul la Focșani. Românii au simțit că era o unire trunchiată, de formă și au hotărât să pună Europa în fața faptului împlinit.
  4. Pe 5 ianuarie 1859, cu forțe proaspete de după sărbători, Adunarea Electivă a Moldovei, s-a întrunit pentru a-și alege domnitorul. Aici, interesele Rusiei erau mari, aceasta avîndu-l ca pion pe fiul fostului domnitor Mihail Sturza. Chiar dacă acesta adusese în Iași, capitala Moldovei, mercenari pentru intimidare, după îndelungi și aprinse discuții, Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul partidei unioniste și revoluționarul de la 1848, a fost acceptat drept candidat și apoi ales domn.
  5. Pe 24 ianuarie, Adunarea Electivă a Țării Românești era dominată de o boierime conservatoare și latifundiară care se temea ca nu cumva după unire terenurile ei să fie trunchiate și date spre împroprietărire țăranilor. A fost nevoie de presiunea străzii, de bucureștenii de rând care s-au adunat în număr covârșitor (30.000 de oameni) în fața Camerei. Un participant a lăsat mărturie impresia că aceștia erau cât pe ce…

„să năvălească în Cameră și să o silească a proclama ales pe alesul Moldovei”.

Nu pot să nu mă gândesc și la protestele care au avut loc în acest weekend. Că tot se mai întreabă unii dacă folosesc la ceva manifestațiile/protestele, a se vedea ziua de 24 ianuarie 1859, când, profitând de o neclaritate în directivele marilor puteri (nu prevedea clar ca domnitorii sa fie persoane diferite), Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei a fost ales domnitorul Țării Românești.

Harta Principatelor Unite Romane 1859-1866
Harta Principatelor Unite 1859-1866

Europa era pusă în fața faptului împlinit de o generație de politicieni abili și patrioți precum Mihail Kogălniceanu, Vasile Boerescu, Anastasie Panu care în ciuda tuturor obstacolelor au reușit împreună cu poporul pe care îl reprezentau, cel mai măreț moment din istoria românilor de până atunci: Unirea Principatelor Moldova și Țara Românească care peste doar trei ani, în 1862 se vor numi România.

Să fim uniți! Să învățăm din istorie!

Reclame

4 comentarii la „24 ianuarie 1859-Unirea Principatelor si 5 momente dificile”

    1. Acelasi gand l-am avut si eu in minte, scriind articolul. Totusi sa nu ne pierdem speranta. Politicieni dornici de a se supune intereselor statului am observat ca inca mai avem. Sunt putini, dar ei trebuie remarcati, incurajati, sprijiniti si (re)alesi. Este datoria noastra civica sa-i sanctionam prin vot pe cei care sunt clar dovediti manati de propriile interese. Astazi e o zi de sarbatoare. Sa speram si sa actionam. Vremea resemnarii si a pasivismului a trecut!

      Apreciază

  1. Foarte interesant articol.

    Inteleg ca unirea sub un singur guvern s-a facut ca reactie la sugestia marilor pueteri.
    Este interesant ca Lucian Boia a pus in discutia forma statala aleasa si eu sunt de parere (vazand multe locuri unde asta functioneaza destul de bine) ca un sistem federal nu ar fi fost deloc rau pentru Romania. Desigur, este o parere personala si pur speculativa.

    Nu am inteles 2 lucruri, ti-as fi recunoscator daca ai putea sa detaliezi:

    1. Care erau institutiile care comnue celor 2 principate acceptate?
    2. Falsificarea rezultatului scrutinului sugera ca principatele nu doresc sa se uneasca?

    Apreciază

    1. Multumesc Mihai pentru interes pentru articolele mele si pentru comentariu!
      Articolul am incercat sa-l fac cat mai simplu, cu gandul la oamenii obisnuiti, dezbracat de multe detalii care ar fi putut trece neinteresante pentru cititorul nepasionat de istorie.
      1. Sa stii ca am reflectat daca sa scriu in articol care erau cele doua instittii, dar am ales sa le omit, tocmai din dorinta de mai sus. Am sa scriu totusi si in articol. Multumesc pentru observatie.
      2. Falsificarea scrutinului din Moldova, din iulie 1857, sugera ca moldovenii nu vor sa se uneasca. Nicolae Vogoride (Vogoridis, mai exact) era sustinut de la Constantinopol sa impiedice prin orice mijloace un rezultat pro unire. I se promisese tronul Moldovei daca va reusi si stimulat astfel, a impus un regim de teroare si de intimidare in perioada premergatoare scrutinului.
      Cat priveste forma statala…un sistem federal este potrivit acolo unde exista mari diferenta intre regiuni/provincii (vezi Belgia, Spania). E drept ca existau unele diferente intre cele doua principate, insa nu atat de covarsitoare (zic eu), avand in vedere ca ambele s-au aflat sub suzeranitate otomana timp de secole. Contrastul mare era intre cele doua principate si Transilvania. Nu stiu daca ar fi fost mai bine ca politicienii de atunci sa fi ales federalizarea in locul statului unitar national. Sentimentul de unire era atat de puternic dorit si sustinut, incat idea unei federalizari nu incapea in discutie atunci. In plus, modelul dorit era cel al surorii mai mari, mai bogate si mai civilizate, Franta.

      Apreciat de 3 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.