Capete incoronate in Bruges

Din punct de vedere politic, Bruges-ul a apartinut Ducatului Burgundiei. Istoria acestui ducat a fost foarte incalcita si tumultoasa, fiind vasal Frantei, apoi pentru o perioada, in sec. XIV-XV, capatandu-si independenta, iar dupa moartea ducelui Carol Temerarul, Burgundia sa fie impartita intre Franta si Imperiul Habsburgic, acesta din urma detinand teritoriile Tarilor de Jos (Belgia, Olanda si Luxemburgul de astazi), deci inclusiv orasul Bruges.

Datorita bogatiei, importantei si notorietatii Bruges-ului, el nu a fost ocolit de capetele incoronate, de printi si printese, fiind de multe ori scena unor picanterii sau a unor evenimente notabile atat fericite cat si nefericite.

In timpul ducelui Filip cel Bun (1419-67), Bruges-ul a devenit capitala ducala.

Pe la 1301, regele Frantei, Filip IV (cunoscut in istorie pentru mutarea resedintei papale de la Roma la Avignon si pentru arestarea cavalerilor templieri, dizolvarea ordinului si arderea pe rug a Marelui Maestru) impreuna cu sotia sa, Ioana de Navara (cu care a avut 7 copii), a facut o vizita in Bruges. Regina, impresionata de opulenta localnicilor, ar fi spus: “Am crezut ca sunt singura regina, dar am aflat ca am aici 600 de rivale.”

Filip IV, probabil si el impresionat de belsugul gasit, a impus noi taxe in Flandra, iar pe cei doi fii ai contelui de Flandra i-a luat ostatici. Furiosi, cetatenii Bruges-ului, in dimineata de 18 mai 1302, i-au ucis pe toti francezii din oras, identificandu-i dupa acuratetea pronuntiei frazei “schild en vriend” (scut si prieten). Toti cei care nu au pronuntat cum trebuie, au fost omorati. Masacrul a ramas cunoscut  sub numele de “Dimineata Bruges-ului”.

Bineinteles ca nici Filip IV nu a ramas cu bratele incrucisate (desi, mai bine ramanea). Imediat, a dat ordin ca 2500 de nobili cavaleri si 4000 de soldati de infanterie sa fie trimisi pentru a-i pedepsi pe locuitorii Bruges-ului. Din pacate pentru francezi, au fost infranti de o militie a breslelor, langa Kortrijk, pe 11 iulie 1302, in Batalia Pintenilor de Aur(sau Batalia de la Courtrai).

Dar cum de-a fost posibil? Armata franceza, una dintre cele mai redutabile ale vremii, era cat pe ce sa-i zdrobeasca pe mestesugarii flamanzi. Siguri pe victorie, cavalerii francezi nu au mai tinut cont de specificul campului de lupta, brazadat de canale si si-au depasit propria infanterie. Dincolo de canale, flamanzii asteptau confruntarea. In strigate salbatice de lupta, cavalerii s-au repezit asupra acestora. Ce-a urmat apoi…dezastrul. Din cauza armurilor si armamentului, bravii cavaleri au cazut in canale de unde cei mai multi nu au mai putut iesi.”Norocosii” care nu au apucat sa se avante peste canale, s-au retras precipitat, in dezordine, calcandu-si in copitele cailor, propria infanterie. Micii militii a breslelor nu i-a mai ramas decat sa-i ucida cu sulitele, pana la ultimul.

O asemenea victorie nu trebuia uitata. Mestesugarii au strans de pe campul de lupta 700 de pinteni de aur ai cavalerilor ucisi pe care i-au expus in toate bisericile din Bruges. In cinstea a doi eroi ai bataliei, in centrul Markt-ului troneaza un grup statuar din bronz.

Doi ani mai tarziu, Filip incearca sa stearga amintirea infrangerii umilitoare, organizand o noua batalie care s-a incheiat indecis. Cu perseverenta, totusi, el a reusit sa-i forteze pe flamanzi sa accepte un aspru tratat de pace, in urma caruia a anexat Frantei bogatele orase flamande Lille si Douai, iar doua dintre fiicele contelui de Artois au fost casatorite cu doi dintre fiii sai.

Un alt monarh a carui existenta a fost legata de Bruges a fost Carol Temerarul, Ducele Burgundiei vreme de 10 ani (1467-1477).

Cele trei mariaje ale sale (desi uneori subiectul mariaj este considerat ca facand parte din gama can-can-ului) au avut consecinte importante asupra viitorului ducatului. Primul, a avut loc atunci cand Carol avea doar sapte ani, iar mireasa sa, Caterina a Frantei, fiica regelui Carol VII, era cu cinci ani mai mare decat el si a murit la doar 18 ani. Nu au avut copii impreuna…nici nu prea aveau cum. Mai tarziu, la varsta de 21 de ani s-a casatorit a doua oara, tot obligat de tatal sau (desi el dorea sa se casatoreasca cu Margareta de York, sora regilor Angliei Eduard IV si Richard III). Acesta din urma i-a ales ca mireasa pe Isabella de Bourbon cu care a avut unicul sau copil, Maria si care va mosteni toate domeniile burgunde la moartea tatalui, de unde si porecla de “Maria cea bogata”.

Carol a fost nevoit sa-si ingroape si a doua sotie. Desi au fost incercari de a i se impune si al treilea mariaj, cum tatal sau murise, el a constrans curtea sa accepte dorinta sa mai veche de a se casatori cu Margareta de York, aliind Burgundia Angliei, spre disperarea regelui Frantei Ludovic XI care a facut eforturi uriase pentru a impiedica aceasta casatorie. Nunta a fost celebrata in vara anului 1468 unde altundeva decat in orasul considerat perla ducatului, Bruges. Atunci cand a ajuns in oras, carata intr-o lectica rosie, desi era iulie, vantul si ploaia nu au tinut cont de prezenta sa nobila. Nu ca n-ar fi fost obisnuita cu o asemenea vreme, ca doar era englezoaica, dar in Occident, o asemenea vreme in asemena context cica ar aduce ghinion (spre deosebire de Orient unde e considerat semn de belsug si prosperitate).

A fost cazata in Palatul Ducal (astazi un hotel de 5* “Dukes’Palace”),unde a fost intampinata cu o bautura alcoolica din miere si apa care curgea dintr-o fantana in forma de pelican aurit, cocotata intr-un arbore artificial. Se pare ca aceasta excentritate a impresionat si cronicarii de vreme ce au consemnat-o. Ceremoniile care au urmat in zilele urmatoare au fost considerate extravagante chiar si de catre “crema” Bruges-ului care era cunoscuta pentru opulenta petrecerilor.

Atunci cand mireasa si-a facut intrarea intr-o caleasca aurita trasa de doi cai albi, ea i-a fermecat pe toti cu dezinvoltura cu care le facea tuturor cu mana in loc sa stea ascunsa, la adapost de ploaie si de vant. Ambii miri purtau coroanele pe cap, cea a Margaretei ornata cu perle si decorata cu trandafiri albi, simbolul Casei de York. Astazi, pretioasa coroana se afla expusa in trezoreria Catedralei din Aachen, fiind adapostita aici in timpul razboiului civil din Anglia (sec. XVII), in imprejurarile in care bijuteriile Coroanei erau distruse. Astfel, se spune ca asa s-a pastrat singura coroana medievala britanica. Carol purta o splendida mantie impodobita cu aur, diamante, perle si alte pietre scumpe.

Citeste mai multe despre Catedrala din Aachen si Trezoreria sa in Catedrala din Aachen si Carol cel Mare (Charlemagne)

Orasul si el a fost pregatit de sarbatoare. Vinul zglobiu curgea din sculpture in forma de pelicani asezati in arbori artificiali, canalele au fost decorate cu torte aprinse, podurile impodobite cu flori, casele etalau tapiseriile cusute cu migala, ospete, baluri mascate, banchete alegorice, etc.  A fost organizat si “Turnirul Arborelui de Aur”, pe baza unei elaborate alegorii, create in cinstea miresei. Festivitatile si petrecerile au durat 9 zile, timp in care maimute aruncau invitatilor mici suveniruri, iar un pitic de curte calare pe un leu aurit concura pentru atentie cu un om salbatic calare pe un dromader. Toate acestea n-au avut cum sa nu impresioneze pe contemporanii de atunci care au desemnat evenimentul drept “nunta secolului”, dar si pe cei de azi, oficialitatile orasului reconstituind-o la fiecare 5 ani. Urmatoarea reconstituire a “nuntii secolului” va avea loc in 2017.

Cuplul nu a avut copii, dar Margareta a fost o mamă devotată pentru fiica sa vitregă Maria. Margareta i-a supraviețuit soțului ei și a fost singura dintre cele trei soții care a devenit Ducesă de Burgundia.

Cat despre Carol, legatura sa cu Bruge-ul nu s-a oprit in ziua nuntii. Omorat in Batalia de la Nancy, in ianuarie 1477, initial a fost ingropat la Nancy, insa mai tarziu, nepotul sau, Carol V (Quintul) a ordonat ca acestea să fie mutate la Biserica Maicii Domnului de la Bruges, alături de cele ale fiicei sale Maria. În 1562, strănepotul său, Filip al II-lea al Spaniei, a ridicat un mausoleu splendid în stil renascentist timpuriu peste mormântul său. Săpăturile din 1979 au identificat rămășițele Mariei într-un sicriu de plumb dar cele ale lui Carol Temerarul nu au fost niciodata gasite.

Moștenitoarea lui Carol a rămas Maria de Burgundia, fiica sa necăsătorită în vârstă de 19 ani.La momentul acela, era cea mai buna “partida” princiara a Europei, cu implicații enorme pentru echilibrul politic al continentului. Atât Ludovic XI (regale Frantei) cât și împăratul hagsburg aveau fiii cei mari necăsătoriți. Inainte de moarte, Carol făcuse unele mișcări în direcția aranjarii unei căsătorii între fiul împăratului, Maximilian și fiica sa. Dupa moartea lui Carol Temerarul, cu ajutorul mamei vitrege Margareta, Maria, s-a casatorit cu Arhiducele Maximilian al Austriei, evenimentul ducand la doua secole de dispute teritoriale intre Franta si Imperiul Habsburgic.Cinci ani mai tarziu, Maria, intr-o plimbare calare alaturi de sotul sau, cade de pe cal si moare. A fost inmormantata alaturi de tatal sau in Biserica Maicii Domnului din Bruges (Onze-Lieve-Vrouwekerk).

Poate si pentru ca sora lor era Ducesa a Burgundiei, regii  Angliei, Eduard IV si Richard III au ales Bruges-ul pentru a-si petrece zilele in exil.

Citeste si:

Bruges, un oras medieval de poveste (I)

Bruges, un oras medieval de poveste (III)