Răsfoiam cartea Calatorii pentru o viata. 500 de locuri unice și atunci când am ajuns la capitolul In căutarea culturii, am văzut un tur interesant al catedralelor Franței. Uitându-mă mai bine la traseul propus de cei de la National Geografic și anume catedralele Notre-Dame din Reims, Amiens, Strasbourg, Chartres și Paris am realizat că văzusem cu ochii mei mai toate catedralele, cu o singură excepție, Chartres. Nu am avut ideea să le fi vizitat sub forma unui tur, ci separat, atunci când am avut ocazia să fiu în trecere, dar în viitor, de ce nu?…In cartea de mai sus, în cele 5-6 fraze, turul este mai mult o sugestie, fără a fi foarte convingător.

Eu vă voi explica de ce merită să vizitați fiecare catedrală în parte, într-un tur sau separat, atunci când aveți ocazia, doar să nu le ocoliți sau să le ratați. Pe lângă lăcașurile de cult propuse de National Geografic, vă mai recomand încă două: catedrala din Rouen și Mănăstirea de pe muntele Saint Michel.

Despre turul catedralelor

Pentru a vizita cele cinci catedrale (fără Rouen și Saint Michel) vor trebui parcurși în jur de 1380 km, iar autorii ghidului propun să rezervați 7-8 zile pentru tur. Pentru cursivitate este bine să începeți cu catedrala din Amiens, apoi îndreptați-vă spre cea din Reims, continuați cu vestita catedrală din Strasbourg, pregătiți-vă pentru un drum mai lung spre Chartres și apoi închideți cercul cu probabil cea mai cunoscută dintre toate, Notre-Dame din Paris.

Mai întâi, poate vă întrebați de ce aceste catedrale și nu altele?

Pentru că unele aflându-se în Paris sau în apropierea acestuia, au jucat un rol istoric extrem de important, fiind legate de regalitate (Notre-Dame din Paris și Reims), altele s-au distins prin eleganță, înălțime, vastitate sau grandoare. De pildă, catedrala din Amiens este cea mai vastă din Franța, Strasbourg este cea mai inaltă, iar catedrala din Chartres este celebră pentru sculpturile și vitraliile sale.

Ce au ele în comun?

• Toate au fost construite în secolul al XIII în celebrul stil gotic al epocii. Vă recomand să citiți și articolul Catedralele gotice-bijuterii arhitecturale ale Evului Mediu, unde am explicat stilul gotic pe întelesul tuturor! Cum a apărut stilul gotic? Ce înseamnă gotic? Dar catedrală? Unde și cine construia catedrale gotice? Cum recunoaștem o catedrală gotică? Erau catedralele pictate? Cine erau constructorii-artiști ai catedralelor? Ce țări au adoptat stilul gotic?…si tot atatea raspunsuri!
• Toate au fost consacrate Fecioarei Maria (Notre-Dame, Stăpâna Noastră), datorită popularității crescânde a cultului acesteia în acele vremuri. Imaginea Fecioarei cu pruncul în brațe sau încoronată sau pe tron prezentă pe fațadele vestice (intrarea principală) îi conferea omului medieval sentimentul de protecție maternă, de mijlocire între el și Dumnezeu.
  

Dar, să cunoaștem minunatele catedrale mai de aproape!

Catedrala Notre-Dame din Amiens

Din secolul XIII și până astăzi a fost considerată cea mai vastă catedrală a Franței și probabil așa va rămâne de-a pururi întrucât vremea construirii catedralelor a trecut de secole în Franța.

Povestea interesantă a catedralei începe în anul 1193 cu oficierea în interiorul ei a nunții regale dintre Filip II August, regele Franței și prințesa daneză Ingeburge de 18  ani. A doua zi, regele a cerut desfacerea căsătoriei. Ingeburge nu a acceptat, iar regele a ținut-o în captivitate timp de 20 de ani, până când papa l-a forțat pe regele Franței s-o repună în drepturi. Pentru că regele nu a motivat niciodată decizia sa tranșantă de a doua zi de după ceremonia religioasă, aceasta a lăsat loc la tot felul de speculații de-a lungul secolelor.

Dacă am fi fost și noi prezenți la nunta regală n-am fi recunoscut catedrala de atunci cu cea de astăzi pentru că era una mai mică, iar stilul arhitectonic era cel romanic.

La 1206 ceva, sau cineva va schimba destinul și look-ul catedralei, definitiv. Atunci, capul lui Ioan Botezătorul, adus de la Constantinopol a fost depus în catedrală. Prestigiul catedralei a crescut imediat, credincioși din toate colțurile vin în pelerinaj la vestitele moaște, iar veniturile visteriei înregistrează o creștere explozivă.

Cu o visterie atât de bogată se putea construi o frumusețe de catedrală gotică. Lucrările au fost grăbite de incendiul prin care a trecut bătrâna catedrală romanică în 1218. Peste doi ani, în 1220, erau gata planurile, iar șantierul începea lucrul la o catedrală uriașă, demnă de a găzdui moaștele unui asemenea sfânt. Cum bani au fost din belșug, mândrețea de catedrală a fost gata în numai 50 de ani. La finalul lucrărilor, Catedrala Notre-Dame din Amiens era cea mai mare ca suprafață și a doua ca înălțime (42,5m) a naosului, din Franța. Ca o comparație, catedrala din Amiens are 7700 m pătrați, iar Notre-Dame din Paris 4800m pătrați. Se apreciază că întreaga populație a orașului de atunci putea să încapă în catedrală care are o capacitate de a primi 10.000 oameni.

Fațada catedralei uimește prin abundența statuilor și a scenelor biblice. Portalul central este dedicat Apocalipsei, judecății de apoi și a triumfului lui Hristos. Portalul din dreapta este dedicat Fecioarei Maria, iar cel din stânga Sfântului Firmin, considerat fondatorul bazilicii din Amiens.

In anii 90, printr-o tehnică modernă de curățare a fațadei cu un laser special, s-a constatat că aceasta, în Evul Mediu, era pictată într-o mare varietate de culori. De atunci, în fiecare vară și de sărbători, un spectacol nocturn, Son et Lumiere, încearcă să redea fața adevărată a fațadei catedralei. Din păcate, deși am vizitat catedrala de două ori, n-am putut sta până seara pentru a o admira în haine colorate.

Aflându-ne în fața ei am putea spune tiii, dar ce bine se ține la cei 800 de ani…nici n-ai zice că a trecut prin furtuni, incendii, sau prin vandalismele Revoluției Franceze care au mutilat statuile.

In Primul Război Mondial, aflată în mijlocul zonei beligerante, catedrala a fost protejată de bombardamente cu 22.000 de saci de nisip, iar 1918, când bombele au atins-o, zeci de voluntari au sărit să pună la adăpost statuile, altarul și să demonteze vitraliile.

In Al Doilea Război Mondial, după ce Amiens-ul a căzut în mâinile armatei germane, acesta a luat toate măsurile pentru a o proteja: a așezat saci de nisip, a salvat-o de la un incendiu devastator, a plasat lanterne uriașe cu lumină roșie pentru a semnala aviației britanice locul catedralei și pentru a nu o bombarda.

În 1981, Catedrala Notre-Dame d’Amiens, cea mai vastă catedrală a Franței a fost trecută de către UNESCO pe lista Patrimoniului universal.

De neratat!

• Fațada vestică (principală) unde puteți admira galeria regilor (22 la număr), marea rozasă ce datează din secolul XVI.
• Cele două turnuri inegale terminate în secolul XIV.
• Naosul cu o înălțime de 42,5 metri susținută de 126 de stâlpi.
• Labirintul (secolul XIII) alb cu negru înlocuia pelerinajul de la Ierusalim la Santiago de Compostela (Spania), pentru cei care nu puteau să-l facă. Labirintul trebuia parcurs de credincioși în genunchi.

• Cele 110 staluri reprezintă o sculptură din lemn de stejar în care sunt ilustrate 4000 de personaje biblice.

• Intrarea este gratuită.

• Turul catedralelor Frantei, Notre-Dame din Paris
• Turul catedralor Frantei (Strasbourg si Chartres)
• Turul catedralelor Frantei (Amiens si Reims)
• Ce sa vizitezi pe plajele Debarcarii din Normandia
• Debarcarea in Normandia pe intelesul tuturor

Catedrala Notre-Dame de Reims

Clădită în stil gotic în 1211, este locul în care noblețea, gloria și triumful s-au întâlnit cu tragedia, barbarismul și reconcilierea, dar și locul în care, se spune că Franța s-a născut…de două ori. Prima oară, în 496, atunci când regele franc Clovis (Chlodwig, în germană) a fost creștinat în interiorul catedralei.

Semnificația acestui gest a cântărit foarte mult pentru Ludovic cel Pios, împăratul francilor (fiul și urmașul lui Charlemagne), care alege să fie încoronat în catedrala din Reims. De atunci, acesta a fost locul încoronării pentru mai toți regii Franței, 26 la număr (cu două excepții), până la Carol X în 1825.

Al doilea moment în care francezii au simțit că renasc s-a petrecut pe 17 iulie 1429, tot în catedrala din Reims, atunci când, în prezența Ioanei d’Arc, Carol VII a fost uns rege al Franței. Pentru a înțelege mai bine semnificația evenimentului vă voi explica foarte pe scurt. De aproape 100 de ani francezii trăiau un coșmar, aflați într-un război sângeros cu englezii care ocupaseră nordul Franței, orașul Reims și Parisul. Salvarea a venit din mijlocul lor și s-a numit Ioana d’Arc care i-a convins pe toți de misiunea ei divină de a salva Franța și de a-l ajuta pe delfin să fie încoronat rege. După ce a depresurat Orleansul, ținta Ioanei și a armatei sale a fost orașul Reims care și-a deschis larg porțile.

Ceremonia de încoronare a lui Carol al VII-lea în catedrala în care toți înaintașii acestuia fuseseră unși regi ai Franței a ridicat într-atât moralul francezilor încât se consideră că de atunci a început lupta acestora de a-și elibera teritoriul, reușind să-i alunge pe englezi de unde veniseră (cu o excepție, englezii păstrau orașul Calais) și să câștige Războiul de 100 de ani. Despre Ioana d’Arc și locul în care a fost arsă pe rug am scris în articolul Rouen, pe urmele vikingilor, Ioanei d’Arc si alte povestiri

Atunci când pășiți în catedrala încoronării regilor Franței încercați să închideți ochii, să vă imaginați și să vă transpuneți în mijlocul unei ceremonii sacre de încoronare. E alegerea voastră regele la a cărui încoronare vreți să participați. Observați-i pe cei din jur, de la statut social, la veșminte viu colorate de damasc, brocart sau catifea, coafuri pompoase, podoabe, atitudini, expresii, muzică, ceremonial și emoții. Totul pare aievea…Nu încercați să faceți un exercițiu olfactiv…vreme se secole, igiena nu a fost o preocupare nici măcar a capetelor încoronate. Și cum Reims este capitala regiunii Champagne vi-i puteți imagina pe invitați ciocnind cupele de șampanie în cinstea regelui proaspăt uns, nu? Fiți atenți unde vă plasați în timp imaginativ, la a cărui încoronare participați, pentru că șampania nu a existat până în secolul XVII.

In timpul Revoluției Franceze, catedrala din Reims, simbol al regalității a fost vizată de furia mulțimii care a distrus numeroase statui, ornamente reprezentând florile de crin și trifoi din piatră și apoi au transformat-o într-un templu al Rațiunii.

Dar, catedrala n-a suferit nicicând mai mult decât ca în Primul Război Mondial (1914-1918), atunci când a fost bombardată sistematic de armata germană.

Pretextând distrugerea unui punct de observație instalat de francezi în catedrală, germanii au bombardat-o de la 7 km distanță distrugând mare parte a acesteia, inclusiv cele mai multe vitralii. O familie de vitralieri din tată-n fiu a reușit să demonteze câteva și să le pună la adăpost, iar apoi, a ajutat la recompunerea celor sparte, bucată cu bucată. Ca și cum n-ar fi fost suficient, o bombă a lovit turnul nordic provocând un incendiu masiv care a distrus aproape complet catedrala.

Francezii fuseseră loviți drept în inimă. La sfârșitul războiului, distrugerile fiind atât de masive, au fost luate în calcul două posibilități, demolarea catedralei sau reconstrucția acesteia. Cu ajutor financiar venit din partea bogatei familii Rockefeller, s-a început restaurarea catedralei în 1919, fiind redeschisă în 1938, cu un an înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

Din fericire, în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, catedrala nu a fost atinsă de evenimente, însă rămâne un simbol al renașterii Franței din cenușă precum pasărea phoenix. De aceea, pe 7 mai 1945, nu departe de catedrală, într-un liceu (astăzi Muzeul Capitulării) Germania a semnat capitularea în fața generalului american Eisenhower.

Două decenii mai târziu, pe 8 iulie 1962, aici, în catedrala din Reims a avut loc reconcilierea franco-germană în prezența cancelarului german Konrad Adenauer și a președintelui francez, Charles de Gaulle. Cincizeci de ani după eveniment, cancelarul Germaniei, Angela Merkel și președintele Franței, François Hollande, au reconfirmat prietenia franco-germană, în același loc, Catedrala Notre-Dame din Reims.

De neratat!

• Marea rozasă este printre foarte puținele vitralii din secolul XIII care s-au păstrat în urma bombardamentelor din Primul Război Mondial. Vitraliul este dedicat Fecioarei Maria (piesa centrală), înconjurată de cei 12 apostoli (prima corolă), îngeri și serafini (a doua corolă) și profeți și regi biblici (a treia corolă).

• Vitraliile create de artistul Marc Chagall care reprezintă Crucificarea și sacrificiul lui Isaac.

• Galeria regilor de pe fațada vestică (intrarea principală) prezintă 56 de statui ale regilor Franței sau biblici. De altfel, se estimează că întreaga fațadă este împodobită cu 2300 de statui reprezentând scene biblice.

• Ingerul care zâmbește este un simbol al catedralei din Reims. De fapt, catedrala atât de mulți îngeri sculptați, încât a fost numită și catedrala îngerilor, dar niciunul dintre ei nu are această expresie enigmatică. Dar nu numai zâmbetul l-a făcut celebru, ci și povestea sa. In timpul bombardamentelor germane din Primul Război Mondial, îngerul a fost decapitat de o schijă, iar capul s-a sfărâmat de caldarâm. Recuperat și restaurat, a fost folosit de propaganda franceză pentru a arăta barbarismul dușmanului și puterea Franței de a se reface și renaște. Astăzi, capul îngerului este o copie a originalului care este expus în Musée national des Monuments Français din Paris.

• Le Palais du Tau situat lângă catedrală este palatul arhiepiscopal și reședința regilor în perioada ceremonialului de încoronare. Astăzi este un muzeu pe care vă recomand să-l vizitați neapărat pentru că veți vedea marea sală a palatului unde aveau loc banchetele regale după încoronare, tapiserii, obiecte din aur folosite la ceremonialul încoronării, etc. Dacă intrarea în catedrala este gratuită, pentru a vizita muzeul din Palatul Tau, trebuie să plătiți 8 euro/adult, iar copiii până la 18 ani au au intrare liberă.
• Interesant este că aici, în perioada 13 aprilie 2019-28 iulie 2019, are loc o expoziție unică dedicată reginei Maria a României în care sunt prezentate coroanele reginei, mantia purtată în timpul încoronării, bijuterii, veșminte de gală, obiecte de aur, piese de mobilier care au aparținut reginei în castelul Pelișor și în Palatul Cotroceni din București!

Catedrala Notre-Dame din Reims păstrează între zidurile sale momente istorice strălucitoare, chipuri de prinți, regi, regine, dar și de soldați și de răniți ai unor războaie crude și barbare. In 1991, UNESCO a trecut-o pe lista patrimoniului mondial.

Nu ratați partea a doua a turului catedralelor Franței în care vă voi prezenta celelalte vedete: catedralele Notre-Dame din Strasbourg, Chartres și Paris!

Surse și recomandări de lectură:

Calatorii pentru o viata. 500 de locuri unice, Editura Litera

Les dynasties des Rois de France, Edition Atlas

France, tous les plus beaux sites et monuments, Hachette

Arta in istoria umanitatii – Mary Hollingsworthe

Marea istorie ilustrata a lumii vol.3: Evul Mediu

Omul medieval, Jacques le Goff