Cinquantenaire, Bruxelles

Ce a construit Leopold II al Belgiei cu banii din Congo?

2 comentarii
Timp de lectura: 7-8 minute

Leopold II, regele Belgiei, criminal sau mare constructor? Și una și alta. Depinde cine trebuie să răspundă la această întrebare. Belgienii îl consideră mare om de cultură şi autorul unor construcţii monumentale, sau îl numesc „regele marilor proiecte”. Lumea internațională îl așează pe Leopold II în clubul select al dictatorilor vinovați de crime în masă, acuzându-l de uciderea a aproximativ 10 milioane de congolezi. Astfel, el ocupă un loc trei după Mao Zedong (60 milioane de victime), Stalin (30 milioane) și este înaintea lui Hitler cu ale sale 6 milioane de victime.

Se estimează că profitul obţinut de Leopold din Congo, în cei 23 de ani de ocupaţie (1885-1908), a fost de 1,1 miliarde de dolari, în banii de astăzi.

S-au scris multe articole și cărți despre ce s-a petrecut în Congo în perioada colonială, însă una dintre cele mai apreciate este  King’s Leopold Ghost, scrisă de Adam Hochschild.

În acest articol nu voi spune cum de au fost posibile aceste atrocități, ci voi arăta motivul pentru care atâtea suflete nevinovate au fost torturate, mutilate sau ucise.

Leopold II, regele BelgieiÎn 1865, atunci când Leopold a fost încoronat rege, Belgia era un stat mic și foarte tânăr (doar 35 de ani), în plin având economic și industrial. Ambițiosul Leopold II și-a dorit să facă din Belgia o țară puternică din punct de vedere economic, iar din Bruxelles, o capitală demnă pentru regatul său.

Ce a construit Leopold II înainte de a deveni proprietarul Congo-ului?

Proiectele sale erau grandioase: lucrări de utilitate publică, de înfrumusețare, de degajare a zonelor foarte aglomerate, de crearea de mari parcuri.

  • Luxoasa Avenue Louise a fost construită de Leopold pe când era prinț moștenitor, deci cu multe decenii înainte de a intra în posesia Congo-ului. Încă de atunci, strada era una de lux, dar nu datorită magazinelor (ele nu existau în acea epocă), ci datorită caselor burgheze. Un alt exemplu este și bulevardul Général Jacques din Ixelles.
  • Leopold II nu s-a limitat doar la planuri urbanistice. A făcut din Ghent un oraș cu ieșire la mare, linii de cale ferată, drumuri, linii de telegraf și de telefonie au împânzit Belgia care a devenit țara cu cea mai mare densitate de mijloace de comunicații.
  • Nici domeniul său regal din Laeken nu a fost uitat. I-a dublat suprafața și cu ajutorul arhitecților și a peisagiștilor a creat minunate grădini în stil englezesc și francez. Însă mai presus de toate a construit aici un veritabil palat de sticlă și fier care se întinde pe o suprafață de 14.000 metri pătrați și care adăpostește o colecție uriașă de plante exotice și tropicale, cunoscut drept Serele Regale. Într-una dintre sere au fost aduse ulterior din Congo mii de plante, tuberculi și semințe.
Serele Regale, Domeniul Regal, Laeken, Bruxelles
Serele Regale
Palatul Regal, Laeken, Belgia
Reședința Regală din Laeken
Congo-ul meu!

Planurile regelui erau mari consumatoare de bani. Leopold își golise propria visterie, ba se mai împrumutase și de la guvern de o sumă consistentă pe care trebuia s-o înapoieze. Anglia, Franța, Olanda, Germania, aveau colonii de pe urma cărora încasau sume astronomice. O colonie era tot ceea ce avea nevoie și Leopold II! N-a fost chiar la îndemână și abia după 20 de ani de la urcarea sa pe tron, în 1885, a reușit să convingă lumea internațională în a-l recunoaște proprietarul Congo-ului, un stat mai mare de 80 de ori decât Belgia. Atenție, Belgia nu avea colonie, însă regele ei, da!  

Imediat, Congo a fost transformat într-o colonie de muls, în ciuda faptului că regele își luase angajamentul de a civiliza populația indigenă. Inițial, au fost vânați și uciși elefanți pentru fildeșul lor. Apoi, atunci când a crescut cererea de automobile, a crescut și cea de cauciuc. Congo avea din belșug arbori de cauciuc, însă ce tragedie pentru congolezi! Au fost supuși la o muncă forțată, brută, impunându-li-se cote uriașe pe care dacă nu le atingeau, erau uciși pe loc.

Regele a trimis o armată privată care să-i ajute pe vechili să-și impună ordinele pe plantații. Fiecare glonte folosit pentru uciderea unui om trebuia dovedit prin tăierea unei mâini a victimei. Belgienii au prins gustul pentru vânătoare de animale sălbatice și ca să justifice gloanțele consumate, au ajuns să taie mâinile congolezilor vii și nevinovați, mulți dintre ei, copii. Atunci când scandalul barbariilor produse în Congo a izbucnit, Leopold II a fost poreclit „regele mâinilor tăiate”.

Monograma lui Leopold II pe poarta Resedintei Regale din Laeken
Monograma lui Leopold II pe poarta Resedintei Regale din Laeken

Regele avea în sfârșit o avere considerabilă pentru a-și demara proiectele. În ultimii săi zece ani de domnie a fost construit Muzeul Tervuren (cunoscut ulterior drept Muzeul Congo, iar astăzi, Muzeul Regal al Africii Centrale), a construit Pavilionul Chinezesc, Turnul Japonez, Mont des Arts și celebrul Cinquantenaire. Toate acestea au fost construite din Fondul Coroanei care era alimentat cu banii din Congo.

Cinquantenaire construit cu banii din Congo?

Parțial, doar. Pentru că și-a dorit să celebreze în 1880 cei 50 de ani de la înființarea Belgiei într-un stil care să arate puterea economică a micului stat, Leopold II a venit cu ideea organizării unei Expoziții Naționale. Astfel, pe un loc mlăștinos, aflat atunci în afara orașului, a fost construit cam tot ce vedem astăzi, dar nu cu banii din Congo pentru că abia în 1885 va deveni stăpânul acestuia. Însă colosala Arcadă, da! Văzută ca punctul central al întregului complex, Arcada trebuia să fie gata la aniversarea de 75 de ani a Belgiei (in 1905). Prin cele trei arcade egale ca înălțime (45m), Arcada reprezenta un arc de triumf și poarta orașului pe unde burghezia evada spre zona rurală. Arcada trebuia să exalte orgoliul privitorului și simboliza bogăția și grandoarea Belgiei.

Deasupra arcadei tronează maiestuos o cvadrigă (car pe două roți) din bronz, trasă de patru cai (6 metri înălțime) condusă de „Brabant ținând în mână drapelul național”. Întregul ansamblu sculptural a fost realizat de cei mai mari artiști belgieni, dar fabricarea în sine a fost făcută la un atelier din Karlsruhe (Germania). Sub cvadrigă a fost plasat blazonul Belgiei susținut de statuile Forței și a Justiției trâmbițând glorioase.

Cvagriga din bronz, Cinquantenaire, Bruxelles
Cvagriga din bronz

Pentru construirea ei au fost necesari 25 de ani de muncă neîntreruptă și o sumă colosală de 7.500.000 franci. Dintre aceștia, 6.000.000 proveneau din Fondul Coroanei, aprovizionat din Congo. Restul banilor au fost asigurați de „generoșii donatori”.

Cinquantenaire, Bruxelles
Cinquantenaire, Arcada, iar în stânga, Autoworld
Cinquantenaire, Bruxelles
Cinquantenaire, parcul
Muzeul Regal al Africii Centrale

A fost construit în stilul neoclasic, cu ocazia Expoziției Internaționale din 1897, cu scopul de a arăta din punct de vedere etnografic, economic și social comorile Congo-ului și misiunea civilizatoare a regelui Leopold II, stăpânul acestui stat. Astfel, vizitatorii puteau vedea animale sălbatice împăiate, produse congoleze precum cafea, cacao sau tabac, dar și un sat congolez unde trăiau 60 de băștinași…

Pentru că locația aleasă era pe un teren de vânătoare al regelui, în Tervueren, deci în afara Bruxelles-ului, trebuia rezolvată problema transportului. Așa că, a fost construită Avenue de Tervueren și linia de tramvai 44 care să aducă lumea la locul Expoziției. Avenue de Terveuren trebuia să fie largă cât ambițiile regelui: 125 metri. Până la urmă, Leopold și-a mai retezat din pretenții și a acceptat ca monumentala stradă să aibă 75 metri și doar în dreptul muzeului să aibă lățimea dorită de el. Și Parc de Woluwe (70ha) a fost construit tot din inițiativa regelui, după Expoziție, de-a lungul Avenue Tervueren, pentru a atrage în zonă burghezia bruxelleză. 

Parc de Woluwe, Bruxelles
Parc de Woluwe

Pe 1 decembrie 2013, muzeul a intrat într-un amplu proces de restaurare care se va încheia la sfârșitul acestui an (2018). Eu nu am apucat să vizitez muzeul în forma lui de dinainte de renovare, dar am auzit voci care povesteau că li s-a părut revoltător să fie expuse panouri cu vechili belgieni în Congo, prezentați precum niște eroi. Ultima renovare a muzeului avusese loc acum 50 de ani și deci e interesant de observat care erau mentalitățile de atunci vis-a-vis de Congo. Așa cum scrie și pe site-ul muzeului, unul dintre motivele pentru care s-a intrat în renovare a fost și pentru a arăta trecutul colonial al Belgiei într-o viziune mult mai asumată și mai aproape de mentalitățile actuale. Ce să zic, abia aștept să-i trec pragul după inaugurare!

Turnul japonez și Pavilionul chinezesc de pe domeniul regal.

Prezent la Expoziția Internațională de la Paris (1900), regelui i-a plăcut mult gravura unui turn japonez. A cumpărat-o imediat și a dat-o arhitecților să-i construiască un turn adevărat conform gravurii. După trei ani, regele era mulțumit. Avea propriul turn japonez în curte. Cât despre Pavilionul chinezesc, el a fost construit în China și asamblat pe domeniul regelui. Astăzi cele două fac parte din Muzeele Extremului Orient, dar și ele sunt închise pentru restaurare.

Turnul Japonez, Laeken
Turnul Japonez
Turnul Japonez, Laeken
Turnul Japonez
Ostende, reședința de vară a regelui

Leopold II petrecea multă vreme în Ostende unde îi plăcea să facă curse nebune pe bicicletă. Nu se putea să nu-și lase amprenta asupra micii stațiuni pe care și-a dorit s-o transforme intr-una de lux, invidiată de toți. În ultimii săi ani de viață au fost construite numeroase edificii precum Galeriile Regale, Biserica Sfinții Petru și Pavel, teatrul și clădirea Poștei. În anii ’30, a fost dezvelită statuia ecvestră a lui Leopold II care are la bază un grup statuar reprezentând congolezi care-și înalță privirile recunoscătoare spre rege. În 2004, un activist a tăiat brațul unui congolez din grupul statuar, iar autoritățile au încuviințat ca statuia să rămână așa.

Statuia din Oostende
Sursa foto: etopia.sintlucas.be
Mont des Arts

Un ultim proiect de-al regelui care pregătea terenul pentru Expoziția Internațională din Bruxelles din 1910 și care dorea ca Palatul Regal să aibă o legătură armonioasă cu Grand Place-ul. Ceea ce vedem astăzi este o reconstrucție/restaurare făcută în anii 30 și apoi 50.

Mont des Arts, Bruxelles
Mont des Arts
Scandalul! Leopold II renunță la Congo, pasându-l Belgiei

Prin anii 1890 deja începuse să apară în presă dezvăluiri despre atrocitățile din colonia personala a regelui Belgiei. Ele au luat amploare scandalizând fără precedent opinia internațională. Tot Occidentul avea colonii pe care le exploata intensiv, folosindu-se brutal de forță, dar barbariile petrecute în Congo i-au îngrozit până și pe cei mai obișnuiți cu practicile coloniale. Cu toată acestă presiune, abia în noiembrie 1908 Leopold vinde Congo-ul statului Belgian pe suma de 50 milioane de franci. Se apreciază că din 1885 și până în 1908, regele își scosese de 3000 de ori investiția.  In decembrie 1909, regele Leopold II al Belgiei se stingea din viață și lăsa Belgiei, printr-un act de donație, mare parte din construcțiile sale private, pentru „înfrumusețarea patriei”. Belgia era atunci una dintre cele mai mari puteri industriale ale lumii.

Monograma regala Leopold II
Monograma regala Leopold II

Leopold II nu a călcat niciodată în Congo, iar multe surse belgiene încearcă să-l scuze spunând că el nu a știut la ce se pretau supușii în colonia sa. Pare destul de credibil. Leopold II nu era un scelerat însetat de sânge congolez. Mi-l închipui pe Leopold II făcându-și planuri mărețe pentru Belgia, dar punând presiune pe supușii săi pentru a-și duce la îndeplinire proiectele costisitoare. Cred totuși că era scutit de detalii, dar nu e o justificare… Rămâne regretabil că niciun rege belgian nu și-a cerut iertare în numele Casei Regale pentru crimele din Congo.

Leopold II ar fi putut trece drept unul dintre cei mai mari monarhi europeni, regele constructor, cel în timpul căruia s-a interzis lucrul copiilor în uzine (foarte practicat în epocă în toată Europa) și mai ales, li s-a acordat drept de vot universal bărbaților. Toate acestea au fost umbrite pentru totdeauna, Leopold II, regele Belgiei, fiind cunoscut în mentalul colectiv internațional drept primul șef de stat care a produs crime împotriva umanității.

Pentru toți cei care vizitează Bruxelles-ul și pentru cei care trăiesc în el, un ultim îndemn: în acele momente de admirație, să nu-i uităm pe ei, pe cei aproximativ 10 milioane de congolezi. Ei sunt prețul!

Linkuri utile:

King’s Leopold Ghost, Adam Hochschild

Les Fantômes du roi Léopold – Le terreur coloniale dans l’Etat du Congo pentru francofoni

Muzeul Cinquantenaire

Muzeul Regal al Armatei  situat în complexul Cinquantenaire

Muzeele Extremului Orient Pavilionul Chinezesc și Turnul Japonez

Muzeul Regal al Africii Centrale fostul Muzeu Congo

Dacă vreți să aflați și altele despre Bruxelles citiți și:

Serele regale din Laeken, Bruxelles-un veritabil palat de sticla

Grand Place din Bruxelles-20 de lucruri de văzut și de știut

Bruxelles sau pasarea phoenix

Bruxelles-ul lui Carol Quintul

Bruxelles-ul medieval

Thank you

Reclame

2 comentarii la „Ce a construit Leopold II al Belgiei cu banii din Congo?”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.