Suntem un popor extrem de usor de manipulat. Intotdeauna m-am mirat cum de persoane cu studii, inteligente, nu cunosc nicio iota despre civism, nu stiu regulile democratiei, sustin idei total utopice care vin (involuntar) in sprijinul unei clase politice care s-a facut remarcata prin dispret la adresa cetateanului, folosirea puterii in interes propriu, acumularea in scurt timp a unor averi uriase, falimentarea industriei romanesti, pachet de legi care sa permita strainilor cumpararea terenurilor romanesti, crearea unei caracatite care taie zi si noapte padurile tarii si as mai putea continua mult si bine… Un posibil raspuns l-am gasit singura: nu au cultura civica. Unii nu au studiat-o la scoala (si cazul meu), altora le-au trecut lectiile pe langa ureche.

Cultura civica este o disciplina care se studiaza la scoala in clasa a IV-a si apoi in gimnaziu in clasele a VII-a si a VIII-a.  Nu stiu exact anul in care s-a introdus ca materie de studiu, cert este ca generatia mea nu a avut-o la scoala, iar in 2003 atunci cand am devenit eu profesor, era deja  in trunchiul comun. Din proprie experienta, am remarcat ca disciplina prezinta interes pentru elevi, dar din pacate, de la 13-14 ani, cat au elevii atunci cand o studiaza, pana la 18 ani, atunci cand au drept de vot, toate acele notiuni nu se mai reiau. Probabil, nu se doreste un cetatean care sa voteze in cunostinta de cauza, ci unul caruia sa i se spuna prin televizor ce are de facut.

In urma evenimentelor din ultimele 2-3 luni si anume, castigarea alegerilor in urma absenteismului electoratului tanar, cu un scor covarsitor de catre cel mai corupt si nociv partid din Romania si recentele proteste, voi incerca sa spicuiesc din manualul de Cultura civica de clasa a VIII-a (autori Maria-Liana Lacatus si Mihaela Penu Puscas, aparut la Ed. Corint) cateva idei despre ce inseamna democratia, valorile sale si nesupunerea civica.

“Democratia este un sistem de guvernare caracterizat prin participarea cetatenilor la procesul de conducere”.

Principalele valori ale democratiei sunt libertatea, egalitatea si dreptatea. Cetatenii trebuie “sa isi poata exercita libertatea de a se exprima, precum si dreptul de a-si alege conducatorii si a decide in probleme de interes public”.

“Esenta democratiei o constitue participarea cetatenilor la viata publica. Aceasta inseamna preocuparea cetatenilor pentru problemele comunitatii, responsabilitate, interes pentru evenimentele sociale majore dezbatute de mass-media si chiar angajarea politica”.

“Pentru ca democratia sa poata functiona, membrii societatii trebuie sa detina o cultura civica specifica. In absenta acesteia, democratia nu poate supravietui, institutiile statului democratice nefiind suficiente. Cultura politica se refera la receptarea (recunoasterea si deprinderea), invatarea valorilor si modalitatilor de comportare specifice democratiei: cunoasterea problemelor politice, exprimarea protestului, abilitati de negociere, dorinta de compromis si priceperea de a-l realiza.”

“…o democratie autentica presupune ca influenta poporului nu ia sfarsit o data cu desemnarea reprezentantilor”

Argumente pro vot

Celor care sustin absenteismul drept mod de sanctionare a alesilor (o utopie de altfel, nu o solutie), iata raspunsul manualului:
Alegerile libere “reprezinta modalitatea principala de a-I sanctiona si inlocui pe cei care nu au stiut sau nu au putut sa gestioneze treburile publice conform dorintelor si intereselor cetatenilor.”

Dar cum stim pe cine sa alegem? Nu e atat de simplu. Este nevoie de multa informare din diverse surse, alese cu mare grija si verificate. Informatia il face pe cetatean mai puternic deoarece “miscoreaza riscul de a fi manipulat de anumite grupuri; este baza adoptarii unor decizii corecte”.

“Datorita propagandei mincinoase si in lipsa unei informari reale, numeroase persoane au consfintit si au colaborat cu regimuri dictatoriale/totalitare”

“Desi viata oamenilor este influentata depersoane care ocupa posturi de raspundere si pe care, de cele mai multe ori, ei le-au desemnat sa faca acest lucru, statele democratice se confrunta cu absenteismul la vot al cetatenilor. Acestia, ocupati sa-si castige existenta, dezamagiti, sau in lipsa unei educatii politice adecvate, prefera sa nu participe la alegeri. Lipsa de atentie, dezinteresul, ignoranta, apatia, neincrederea fata de prestanta guvernantilor, fac, uneori, din noi insine adversarii democratiei.”

„Participarea cetatenilor la conducerea societatii presupune consum de timp si energie, dar oamenii au de ales intre aceste dezavantaje si  castigurile implicarii in viata publica. Daca oamenii nu se vor implica in viata societatii, vor pierde posibilitatea de a-si spune cuvantul referitor la modul in care sunt guvernati, de a se simti o parte din societate, de a imbunatati lucruri care le afcteaza viata, si pe care, adeseori, s-au multumit doar sa le critice, de a impiedica concentrarea puterii in mainile unui grup restrans de persoane.

Cetatenii au responsabilitatea de a se implica in viata socio-politica…

Refuzul cetatenilor de a participa la viata politica, nu ii deranjeaza intotdeauna pe guvernanti. Cetatenii pasivi care se retrag din viata politica, refuzand sa participe la alegeri, nu au “voce”, adica nu au reprezentanti care sa le exprime punctele de vedere si sa actioneze pentru promovarea intereselor lor.”

Poate ca astazi dreptul de a vota a devenit ceva absolut normal, chiar desuet. Pana acum 100-150 ani in urma, in mai toate statele lumii, beneficiau de acest drept doar oamenii cu o avere considerabila, asa-numitul vot censitar, iar oamenii de rand nici nu visau ca pot avea acces la aceasta putere de a alege. Franta a fost primul stat care a adoptat votul universal pentru barbati in 1792, in plina desfasurare a Revolutiei Franceze. In secolul XIX i-au urmat si alte state precum Statele Unite ale Americii, Grecia, Elvetia, Germania, Noua Zeelanda, dar deocamdata, doar pentru barbati. La sfarsitul Primului Razboi Mondial, lumea nu a mai fost la fel. Odata cu destramarea imperiilor (Austro-Ungar, Otomam, Tarist, German) si aparitia statelor nationale, intreaga societate civila, cea care suportase ororile razboiului se simtea indreptatita sa ceara sufragiu universal. Astfel ca, in cele mai multe stare europene, mult doritul drept a fost introdus. Si in Romania, prin legea electorala din 1918, „„toţi cetăţenii români majori vor alege prin vot obştesc obligatoriu, egal, direct şi secret”. Ei, nu chiar toti, iarasi, doar barbatii. Femeile au mai trebuit sa astepte pana in 1938. Nu prea mult, daca comparam cu alte „case” mai mari carora le-am luat-o inainte: Franta 1944, Belgia 1948, Japonia 1947, Elvetia 1971 (ei bine, da, ba chiar un ultim canton a fost fortat de Curtea Suprema Federala sa introduca votul universal in…1990). Cel mai recent stat care a legalizat sufragiul pentru femei a fost Arabia Saudita, in decembrie 2015.

Si totusi nu a fost atat de usor! La sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, femei in special din clasa superioara si de mijloc s-au organizat in ceea ce s-a numit apoi miscarea sufragetelor cerand drept de vot. Ele au inaintat petitii, au organizat proteste, mitinguri, au intrat in greva foamei si au suportat umilinta incarcerarii. Nu a fost in zadar! FInlanda a fost primul stat care le-a oferit sufragiu (1907), apoi Islanda, Suedia, cele mai multe state europene acordand drept de vot la sfarsitul Primului Razboi Mondial, ca o recunoastere si apreciere pentru eforturile si sacrificiile depuse de femei in timpul conflagratiei. Suffragette, este un film interesant despre miscarea sufragetelor aparut in 2015. Meryl Streep intruchipeaza personajul Emmeline Punkhurts, lidera militantelor sufragiste din Marea Britanie care are o replica motivationala: „Never surrender, never give up the fight!” Il recomand!

Personal, mi se pare o blasfemie ca dupa atatea lupte, eforturi, sacrificii depuse de generatii intregi si dupa o victorie castigata atat de greu, sa refuz exercitarea acestul drept. Comoditate, ignoranta, dezamagire, sau orice alt motiv, pare total insignifiant, penibil si extrem de grav si daunator pentru prezentul si viitorul nostru.

Pentru cei care se tem ca protestele duc la destabilizarea tarii, razboi civil, pierderea Ardealului si alte fantasmagorii, iata ce lectie primesc:
“Intr-un stat democratic cetatenii au dreptul de a-si manifesta nemultumirile prin actiuni de protest desfasurate in mod pasnic-greve, marsuri, manifestatii de strada”

“Cu cat societatea civila este mai puternica, cu atat presiunile asupra autoritatilor vor fi mai puternice si mai eficiente, intarind caracterul democratic al statului”.

“O lege poate si trebuie sa fie respectata atata timp cat este dreapta. Daca legea nu este dreapta, oamenii o vor incalca, chiar cu riscul de a fi pedepsiti. Autoritatile care au adoptat-o vor lua masuri de forta pentru a o impune. Impotrivirea nonviolenta fata de o lege nedreapta se numeste nesupunere civica.” Vezi miscarea declansata de Mahatma Gandhi incheiata cu un succes nesperat, independenta Indiei si alungarea ocupantului britanic.

Incerc sa ma limitez aici, pentru ca deja devine o postare prea lunga.

As mai adauga ca in decursul istoriei, atunci cand guvernantii abuzau de putere, aproape toate drepturile si libertatile au fost castigate prin lupta manifestata sub forma protestelor, manifestatiilor, revoltelor, grevelor, pichetarilor, boicoturilor, etc.

Incepand cu protestele din secolul XVI impotriva Bisericii Catolice, Revolutia Americana, Revolutia Franceza, protestele sufragetelor, protestele impotriva razboiului din Vietnam, Irak etc, Revolutia  din 1848 din Tarile Romane sau cea din 1989, toate s-au incheiat cu obtinerea de drepturi si libertati nesperate  pana atunci. Consecintele au fost dintre cele mai pozitive si  au marcat o evolutie sociala si politica.

Actualele proteste pasnice, atat de frumoase, nu vor duce la destramarea statului, ci la respectarea intereselor cetatenilor de catre guvernanti. Ele nu sunt indreptate impotriva romanilor, ci impotriva guvernantilor care ne trateaza ca pe slugi docile, fricoase si fara vointa civica si politica.

Cei care se lasa manipulati si acum, fiindu-le frica  sa se impotriveasca si sa reziste pasnic in fata nedreptatii, incalcarii legii si a imposturii, nu fac decat sa tina tara la cheremul politicienilor corupti care ne vor trata dupa bunul lor plac si ne vor tine in saracie, nestiinta si nepasare.

Protestele au dovedit ca dintr-un popor corigent la cultura civica, incet-incet, devenim unul care promoveaza cu brio si pune in practica cu succes democratia.

Spre binele nostru, trebuie sa trecem clasa din ce in ce mai multi! Bucurati-va de frumuseatea protestelor!

Nu va fie teama, e de bine!

Later edit

A trecut un an si jumatate de la protestele din iarna lui 2017 si, din pacate, Romania s-a adancit si mai mult intr-un regim dictatorial, mafiot si corupt. Clica de ticalosi si de agramati care ne conduc are un singur scop: sa se faca scapati de dosarele penale si sa legifereze hotia. Si au facut-o pe fata, ziua, noaptea, fara nicio sfiiala.

Batjocura fata de un popor intreg a atins cote inimaginabile. Dar ce spun eu, nu e nimic nou sub soare, o stie si o simte toata lumea. De fapt, nu chiar toata lumea si asta-i cel mai grav!

Acum un an jumatate am scris acest articol,  fiind siderata de faptul ca unii tineri pe care ii stiam erau impotriva protestelor fiindu-le teama ca ”se destabilizeaza tara” “puterile straine vor sa divizeze Romania”, “e mana ungurilor care vor sa ne ia Ardealul” si alte idei fantasmagorice nascocite de fiecare data de masinaria de trolleri PSD. Atunci au dat vina pe corporatisti, astazi pe romanii diasporei care satui de saracia si lipsa perspectivelor din tara au luat cu ani in urma drumul Occidentului.
Acum, cand o lume intreaga a asistat socata la reactia absolut disproportionata a Jandarmeriei, la violente fratricide, aceleasi mesaje scrise ca-n iarna lui 2017 imi trec prin fata ochilor: protestatarii sunt niste golani care merita mitraliati; ce mai vor si astia, doar PSD-ul a marit salariile si pensiile; cretinii astia destabilizeaza tara, ce-o sa zica Occidentul?! Dar ce cred astia ca vor rezolva iesind in strada?! Nu se revolva nimic, da-i naibii, m-am saturat de toti!

Ba mai sunt cei care cred ca odata cu votul lor a luat sfarsit datoria lor civica. Da, e foarte bine ca ti-ai exercitat dreptul la vot, dar misiunea ta nu s-a incheiat! Cei votati, alesi sau nu de tine trebuie supravegheati daca iti respecta votul de incredere si daca nu, spune-i prin petitii, memorii, proteste. Toate acestea fac parte din regulile democratiei!

Pe toti acestia, dezamagiti, sau partizani ai puterii, sau vesnic traitori intr-o bula a indiferentei civice, ii rog sa citeasca articolul de mai sus! Pentru ca DA, SE POATE! UNITI, IMPREUNA, INVINGEM!

JOS COMUNISMUL!

Foto credit: Mihai Angiu, @documentaria.ro