Am primit o tare frumoasă provocare de la Căsuța Oliviei, un blog pe care-l citesc cu/de drag, de a răspunde ca vântul și ca gândul la câteva întrebări despre cărțile dragi mie. Păi să nu mai zăbovesc prea mult cu introducerea și să las întrebările să curgă:

1. Carte tipărită sau în format electronic (e-book)?

Carte tipărită. Imi plac și e-book-urile (ultimul ebook citit a fost Lumea Sofiei de Jostein Gaarder), le citesc pe kindel-ul meu, dar cartea fizică îmi e mai prietenă pentru că-mi stârnește mai multe simțuri. O simt, o miros, o vad și o pot răsfoi mai ușor. Știu, știu că citind e-book-uri salvez copacii, așa că mi-am propus să comand din ce în ce mai mult e-book-uri, mai ales că recent am aflat de Project Gutenberg unde se găsesc, spun ei, 57.000 de cărți rare, vechi, transformate electronic.

2. Preferi să comanzi cărţile online sau să le cumperi din librării?

On-line. In ultimii ani am comandat mai mult online pentru că îmi este mai la îndemână. Comandam înainte de la elefant.ro, dar de ceva timp am rămas fidelă libris.ro. Imi este foarte drag să intru într-o librărie mai ales că în zilele noastre nu mai este doar un simplu magazin de cărți, ci un loc foarte plăcut unde poți sta la un ceai și să răsfoiești în voie cărțile din rafturi. Nu știu dacă este această atmosferă în toate librăriile din România, dar știu că în București sunt de ani buni câteva. Librăria mea preferată din Bruxelles este Cook&Book, destul de aproape de locuința mea.

3.Ce carte ai vrea să fie citită de toţi?

Închisoarea noastră cea de toate zilele, de Ioan Ioanid. Este o carte de memorialistică, grea și la propriu și la figurat, ultima ediție, în trei volume, apărând la Humanitas. Ioan Ioanid, a cărui voce mi-o amintesc din copilărie atunci când ai mei ascultau Radio Europa Liberă, și-a petrecut 12 ani din tinerețea sa în închisorile comuniste de la Jilava, Cavnic, Pitești, Balta Brăilei. După Revoluție și-a scris memoriile, fără ură, de multe ori cu umor, despre anii de detenție, din care a reușit să supraviețuiască. Cartea este o operă-document și mi-aș dori s-o citească toți românii începând cu vârsta de 18 ani pentru a ști cu adevărat ce a însemnat regimul comunist, cum s-a impus cu agresivitate, cum a exterminat elita românească aruncând-o în închisori și supunând-o la torturi și tratamente inimaginabile. Victimele, supraviețuitorii nu vor să fie răzbunați, dar e de datoria noastră să cunoaștem adevărul, să-l spunem mai departe și să nu mai permitem să se repete. Judecând după evenimentele din România, când la putere se află fiii și nepoții clicii comuniste din trecut, care întreprind tot ce le stă în putere pentru a reinstaura veche ordine, o asemenea carte este revelatoare, un duș rece care sigur, nu-l va lăsa pe cititor indiferent și apatic civic ca până acum. Oricând ne putem trezi într-un univers concentrațional precum Ioan Ioanid.

4.Numește primele 3 cărți care-ți vin în minte

• Coliba unchiului Tom, de Harriet Beecher Stowe-pentru că în copilărie m-a făcut să plâng în hohote

• Cel mai iubit dintre pământeni, de Marin Preda-pentru că face parte din cărțile memorabile din perioada adolescenței.
• Intelectualii, de Paul Johnson-recomandată de o profesoară din perioada studenției, cartea mi-a zdruncinat viziunea idilică asupra oamenilor. Viețile și personalitățile lui Rousseau, Shelley, Marx, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Brecht, Russell și Sartre nu s-au ridicat la nivelul operelor și principiilor lor, ci dimpotrivă au dovedit o moralitate indoielnică fiind avari, ipocriți, misogini, egoiști și fără scrupule.  

• Istorie și mit în conștiința românească, de Lucian Boia-pentru că, deși contestată de mulți, adulată de la fel de mulți, mi-a venit în întâmpinarea gândurilor, îndoielilor și întrebărilor mele de om care a terminat o facultate de istorie.
  Na’ că am scris despre patru cărți…nu m-am putut abține!

5. Ultima carte pe care ai terminat-o?

Murind când vine primăvara, de Ralf Rothmann. Este una dintre cărțile care m-au marcat profund și despre care voi scrie mai multe în curând.

6. Ultima carte pe care ai cumpărat-o?

L’Album intime de la Famille royale. Un album inspirat din viața familiei regale belgiene în care autorii au inserat fotografii, scrisori, cărți poștale, hărți, planuri puțin știute de public.

7. Cărţi împrumutate sau cumpărate?

Și, si. Imi place să cumpăr, dar și să împrumut cărți de la bibliotecă unde ma duc la fiecare trei săptămâni să le duc pe cele citite și să împrumut altele. Acum împrumut și pentru năzdrăvanul meu mic de doi ani și jumătate care iubește foarte mult cărțile. Sper să-și păstreze pentru totdeauna dragostea pentru ele.

8. Prima carte citită?

Aventurile lui Tom Sawyer, de Mark Twain. Bine, prima cărticică pe care mi-aduc aminte că o citeam era una cu niște povestioare nostime, tipărită la Moscova și care avea niște desene foooarte frumoase. Dar pe atunci aveam vreo 5 ani jumate și abia silabiseam, așa că, cel mai probabil prima carte pe care mi-aduc aminte s-o fi citit serios a fost pe la 7-8 ani, Aventurile lui Tom Sawyer. La parterul blocului în care locuiam se deschisese biblioteca Combinatului Siderurgic din Galați și acolo am făcut cunoștință cu multe cărți ale copilăriei pe care nu le aveam în biblioteca proprie, dar pe care mama mea avea grijă s-o doteze cu ce se cerea de la școală. 

9. O carte pe care n-ai mai citi-o niciodată?

Parfumul, de Patrick Suskind. Știu, mulți o au printre preferate…e o chestiune de gust…sau de miros. Nu l-aș mai mirosi și a doua oară.

10. Cel mai ciudat obiect pe care l-ai folosit ca semn de carte?

O carte de joc de la un board game.

11. Judeci o carte după copertă?

Nu. Am chiar rețineri atunci când văd o copertă pompoasă. Imi pun întrebări de ce editura a ales să mă impresioneze cu ostentația coperții.

12. Cărţi care te fac să plângi sau cărţi care te fac să râzi?

Cărți care mă fac să râd. Cum majoritatea cărților pe care le citesc sunt din domeniul istoric, deci foarte serioase și de foarte (cele mai) multe ori pline de orori ale trecutului, prefer, în afara acestui domeniu, o carte care m-ar bine dispune. Cel mai repede îmi vine în minte cât de tare m-am distrat citind Frumoasele străine, de Mircea Cărtărescu (format e-book)

13. Lumea noastră sau ficţiune?

Lumea noastră. Așa-s de mic copil. Preferam povestirile istorice în locul poveștilor. Gândul că lucrurile chiar așa s-au petrecut mă fascina. Continui și astăzi să am aceleași preferințe la cărți cât și la filme, fără să refuz ficțiunea. Le Scaphandre et le papillon,  de Jean-Dominique Bauby (format e-book) este o carte emoționantă cu atât mai mult cu cât știi la fiecare cuvânt citit că este povestea reală a unui om care a dictat literă cu literă clipind cu un singur ochi. Ultima ficțiune citită, Soluția Schopenhauer, de Irwin Yalom, pe care am citit-o pe nerăsuflate la insistențele soțului meu, mare fan Irwin Yalom.

14. Cartea sau filmul?

Cartea. Aproape de fiecare dată când am văzut filmul făcut după o carte pe care am citit-o, am rămas dezamăgită. E normal și explicabil. Am încercat și invers, să văd filmul și apoi să citesc cartea și ca să vezi…același sentiment. Un lucru e cert, văzut filmul fără citit cartea este o mare pierdere.

 

Se vroia un articol foarte scurt, dar am făcut ce-am făcut și tot a ieșit unul lunguț. De’, provocarea Căsuța Oliviei m-a făcut să răscolesc printre rafturile memoriei și mare a fost bătălia dintre cărți care să mă convingă să le trec în articol.