Bine ati venit pe AveHistoria!
Eu ma numesc Aura si sunt autoarea postarilor, dar si cea din spatele tuturor pozelor de pe blog.

Daca sunt intrebata de unde sunt, trebuie sa marturisesc ca am niscaiva dificultati. M-am nascut si am crescut in Galati, oras dunarean, din parinti podgoreni din zona Vrancei (unde si simt ca-mi sunt radacinile), m-am mutat in Bucuresti unde am casa mea, dar de cativa ani traiesc in Bruxelles, capitala Uniunii Europene.

De ce “AveHistoria”? “Ave” reprezinta salutul roman, dar si un soi de abreviere a numelui meu, iar “historia”, nu este doar o pasiune din copilarie insuflata de povestirile bunicilor participanti la razboi, ci si o meserie…mda, sunt profesor de istorie.

N-as vrea sa par din start egoista daca va spun ca blogul l-am facut in primul rand pentru mine si familia mea si apoi pentru eventualii cititori.

Am copilarit in comunism, in anii grei de criza, atunci cand granitele erau inchise, iar calatoriile erau doar imaginare, mijlocite de orele de istorie si geografie de la scoala si de lecturile personale. Peste ani si ani, destinul a fost darnic si impreuna cu sotul meu, am avut sansa sa calatoresc si sa vad la fata locului ceea ce copil fiind doar visam, dar si ceea ce n-am visat, sa ma inclin in fata reusitelor unor civilizatii, sa admir in original, nu doar din pozele albumelor de arta, creatiile marilor artisti din diverse epoci, sa ma reculeg…, sa reflectez…, sa realizez…, sa simt…, intr-un cuvant, “sa ating istoria”.

Mi-am dorit, la un moment dat, ca toate aceste trairi si amintiri sa nu se piarda in negura vremii, ci sa le imortalizez in fotografii si in scris. E drept ca am foarte multe de recuperat, multe impresii istorice asteptand de multa vreme “imortalizarea”. Nu pretind ca am vreun talent literar si nici ca articolele contin informatii exhaustive.

Blogul nu se vrea a fi un ghid turistic, ci doar o prezentare personala a locurilor asa cum le-am vazut si perceput prin prisma cunostintelor de istorie pe care le detin.

Daca pe langa toate acestea vor exista cititori si daca acestia vor gasi interesante si utile unele postatari, cu atat mai imbucurator.

In final, dedic acest blog sotului meu fara de care aceste calatorii nu ar fi fost posibile si care m-a incurajat mereu sa scriu.

Later edit:

Din ianuarie 2016  noi2 am devenit noi3, astfel ca am un motiv in plus pentru care sa scriu, in ciuda timpului extrem de limitat.

Cu drag,

Aura

Photo credit: Mirela Nita