Am vizitat Normandia in vara anului 2014, timp de 4 zile. Aveam sa constat in scurt timp ca estimarea noastra nu a fost deloc realista, cele 4 zile fiind total insuficiente. Dar, vorba noastra, “socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”…

Normandia e o regiune cu de toate pentru toti.

De-ti place istoria, vei gasi din plin vestigii ale trecutului de o importanta majora: mormantul regelui viking Rollo si “inima de leu” a lui Richard, regele Angliei, adapostite in catedrala din Rouen, tapiseriile de la Bayeux, locul in care Ioana D’Arc a fost arsa pe rug, Mont Saint-Michele, plajele pe care s-a desfasurat Operatiunea Overlord/Debarcarea in Normandia/D-Day.

De esti interesat de arta, vei gasi in muzeele de aici multe din panzele impresionistilor. Ca si ei,  am ramas si noi  impresionati de peisajele bucolice si pitoresti ale Normandiei, de rocile de la Etretat, de portul Honfleur.

De-ti place sa te plimbi pe plajele largi cu nisip auriu si sa intalnesti vedete din show-bizz-ul francez, Deuville e pentru tine.

Ce sa mai vorbim de gastronomia normanda, de la branzeturile cremoase Camembert, Neufchatêl, la deserturi delicioase precum briosele a caror inventatori ar fi normanzii,  de renumitul cidru parfumat si brandy-ul calvados care concureaza cu celebrul cognac.

Prima oprire a fost in Rouen, apoi ne-am indreptat spre Côte d’Albâtre a Oceanului Atlantic, mai exact spre Étretat. Aici am ramas incantati de “les serpents de mer”, renumitele stanci arcuite precum arcele butante ale unor catedrale gotice care ies din mare. Un pic-nic sus pe stanci, cu branzeuri normande acompaniate de fructe la care tanjeau si pescarusii…ce amintire de neuitat…

Stancile din Etretat

Peisajul iti taie respiratia, nu degeaba de-a lungul timpului multi scriitori si artisti si-au gasit aici inspiratia. In toamna, am admirat cu nostalgie la Musée d’Orsay din Paris tablourile pictate in Étretat de impresionistii Gustave Coubert si Claude Monet. Poate ca acesta din urma, crescut in Le Havre le-a facut cunoscuta zona si celorlalti impresionisti. Cert este ca impresionismul s-a nascut in Normandia.

Gustave Coubert, „La falaise d’Etretat après l’orage”

Claude Monet, „Plage et porte d’Amont à Etretat”

Claude Monet, „L’ Hôtel des Roches Noires à Trouville”

Camille Corot, „Trouville, bateaux de pêche échoués dans le chenal”

Locul de intalnire preferat de impresionisti era Honfleur, un vechi port la gura fluviului Sena. De altfel, Gustave Coubert, Claude Monet si Eugen Boudin au ajuns sa fie cunoscuti ca artistii “scolii Honfleur”.

Honfleur

Portul, cu o pozitie strategica, a avut de-a lungul timpului o existenta zbuciumata in timpul Razboiului de 100 de ani, dar si una infloritoare datorita comertului. Honfleur mai era cunoscut ca principalul port din Franta unde se practica comertul cu sclavi, dar si locul de unde au plecat spre Lumea Noua numerosi exploratori.
La mijlocul secolului XIX, un medic care locuia in Trouville a avut idea de a intemeia in apropiere, un oras al placerilor. Asa s-a nascut Deauville, o statiune care a devenit rapid (datorita proximitatii de Paris) statiunea preferata a burgheziei franceze. Cu hipodromul, cazinoul, teatrul, cluburile de noapte, portul cu iahturi, plaje late cu nisip fin si un festival international de film, Deauville este cunoscuta drept riviera pariziana. In 1923, a fost construita paralel cu plaja, o portiune pietonala din lemn, numita “Promenades des Planches” a caror vestiare poarta numele actorilor care au vizitat statiunea.

Promenades des Planches

Totusi, nu trebuie ignorat faptul ca aceste statiuni, oricat de luxoase ar fie ele, sunt situate in nord, la Canalul Manecii, prin urmare, predomina o vreme rece, uneori ploioasa, ceea ce ii face pe iubitorii de soare torid sa le ocoleasca, preferand mai degraba statiunile din sudul Frantei. Nici noi nu am avut parte de soare, norii si vantul facandu-si de cap.

Am parasit “orasul placerilor” si ne-am pornit spre Bayeux si D-Day Beaches. Mi-am dorit foarte mult sa ajung sa vad cu ochii mei celebra tapiserie lunga de 70 m, o adevarata opera de arta medievala si mai ales, o importanta sursa istorica care descrie povestea invaziei Angliei din 1066 de catre ducele Normandiei, William Cuceritorul, infrangerea si moartea regelui anglo-saxon, Harold, batalia de la Hastings  si cucerirea Angliei de catre normanzi. Din pacate, am ajuns la o ora tarzie pentru a vizita muzeul dedicat special tapieseriei si atunci, ne-am indreptat spre Longue-sur-Mer unde aveam sa vedem Batterie de Longues .

Buncar cu tun german de 155 mm

Debarcarea in Normandia sau Operatiunea Overlord este unul dintre cele mai cunoscute episoade ale celui de-al Doilea Razboi Mondial. Declansata pe 6 iunie 1944, operatiunea viza debarcarea trupelor Aliate in Normandia ocupata de Germania nazista si eliberarea ei. Odata reusita, operatiunea de eliberare s-ar fi extins si in restul Frantei ocupate.  Normandia facea parte din Atlantic Wall (Zidul Atlanticului), un puternic  sistem de fortificatii construit de germani, menit sa apere coasta europeana, de la Capul Nord pana la granita cu Spania de o eventuala invazie aliata. Batterie de Longue era cel mai apropiat sit vizitabil, asa ca ne-am indreptat spre ea. Despre Atlantic Wall, D-Day si Batterie de Longue intr-un viitor articol. Cu siguranta, in noua vizita prin Normandia trebuie sa rezervam cel putin o zi pentru un circuit al tuturor plajelor debarcarii.

Muntele Saint Michel

Era timpul sa lasam in urma marturiile distructive ale razboiului si sa ne indreptam spre apogeul calatoriei noastre, “La Merveille”. Asa a ramas in mentalul colectiv, Le Mont Saint Michel, una dintre cele mai mari constructii religioase ale Europei, o manastire ridicata pe varful unui deal de granit inconjurat de nisipuri miscatoare, in calea fluxului si refluxului nestapanitului ocean. Misticul ingemanat cu misterul atrag anual aproape 3 milioane de turisti…si pe noi.

Citeste si:

La Merveille de l’Occedent-Le Mont Saint Michel (I)

La Merveille de l’Occedent-Le Mont Saint Michel II

Pe drumul de intoarcere am poposit in unul dintre cele mai frumoase sate frantuzesti, Beuvron-en-Auge. Nu este aprecierea noastra, ci a unei asociatii independente, create prin anii ’80 cu scopul de a promova acele sate care si-au pastrat autenticitatea. Intr-adevar, satul din departamentul Calvados, ne-a intampinat cu drumeacuri, podete si case traditionale, toate dighisite, ingrijite si mai ales, pline de flori. Nu mica ne-a fost mirarea vazand ca nu suntem singurii turisti din sat. Satenii sunt renumiti pentru cidrul savuros, dar mai ales pentru celebrul brandy, Calvados.

Toate ca toate, dar probabil ca cea mai puternica amintire din Beuvron-en-Auge este din domeniul gastronomic. Nu sunt o gurmanda, dar calatorind prin Franta (a carei bucatarie este singura inclusa in Patrimoniul UNESCO) am inteles ce inseamna sa fii. Ei bine,am urmat mirosul incredibil de gratar pe jar si am intrat intr-un restaurant ca sa ne domolim foamea. Din start am fost intrebati “Aveti rezervare?”. Am fost putin bulversati. Ne aflam intr-un restaurant oarecare dintr-un sat, fie el si frumos, erau destule mese libere, deci, ce rezervare? Am fost “acceptati”, chiar si asa si mare ne-a fost mirarea ca in scurta vreme micul restaurant cu mese una langa alta, s-a umplut rapid. Nestiind la ce sa ne asteptam, am comandat friptura de vita la gratar cu sos de piper. Pana la venirea mult asteptatei fripturi am cercetat ambientul rustic si am remarcat ca friptura noastra se perpelea sub privirile noastre pe jarul unui semineu. Ce sa zic, am savurat fiecare imbucatura si am dat verdictul hotarat ca a fost cea mai buna friptura pe care am mancat-o vreodata. Inca n-a fost egalata nici pana acum. Asa ca, daca aveti drum prin Beuvron-en-Auge, neaparat sa intrati in restaurantul  Café Forges. Papilele voastre gustative vor fi impresionate.

Café Forges

Ultimul popas pana sa ajungem acasa in Bruxelles, a fost in Amiens unde am tinut sa vedem cu ochii nostri cea mai inalta si spatioasa catedrala a Frantei. Nici despre ea n-o sa dezvalui aici prea multe pentru ca planuiesc un capitol special dedicat catedralelor gotice din Franta. Deci, putintica rabdare!

Da, da, recunosc ca acest articol este mai mult un teasing. De fapt asta simt si eu. Normandia ne-a depasit asteptarile, s-a aratat atragatoare, din ce in ce mai atragatoare si ne-a facut mereu sa spunem “trebuie sa revenim si sa stam mai mult”.

Asa ca, draga Normandie, “à la prochaine”!

Te-ar putea interesa si:

Rouen, pe urmele vikingilor, Ioanei d’Arc si alte povestiri

Muntele Saint-Michel-minunea dintre ape a Occidentului I

Muntele Saint-Michel-minunea dintre ape a Occidentului II

In Normandia cu copilul(ii)