Prin Toscana si pe Riviera Italiana cu un copil de 1 an si jumatate.

2 comentarii

Cand spui Toscana, te gandesti imediat la peisajele bucolice, la patria artei renascentiste, la Florenta, Pisa, Siena, Lucca, etc, muzee de arta si arhitectura renascentista in aer liber, la istoria vechilor etrusci si a prosperilor negustori si bancheri din Evul Mediu si Renastere, la plaje intinse care se ingemaneaza cu muntele si cate si mai cate.

Toscana ofera deci, de toate pentru toti, fiind foarte potrivita si familiilor cu copii mici.

Plecarea in vacanta cu un copil mic, nu e deloc o treaba usoara.

Inainte de a fi parinte, spuneam usor superior ca nu eu o sa-mi fac viata dupa copil, ci el ar trebui sa se adapteze la ritmul meu de viata…Hmm, cat de mult aberam.

Inainte as fi mers ore intregi, as fi stat la cozi uriase pentru a intra in muzee, m-as fi cocotat in cine stie ce turnuri de unde as fi admirat panoramele orasului, as fi mancat pe fuga atunci cand puteam, as fi fotografiat necontenit, m-as fi pierdut pe stradute netrecute in ghidurile turistice  si as fi uitat de timp in contemplarea unui monument incarcat de istorie, a unui tablou sau sculpturi, a unui peisaj scaldat in lumina apusului.

Cu un copil mic, dornic si el de explorare si aventura, aflat intr-o continua miscare, putine as mai putea face din trecut. Si totusi, acel putin inseamna ceva. Asa ca, am hotarat sa facem toti un compromis si sa reusim sa ne bucuram de vacanta.

avehistoria.blogAm inchiriat o casa cu gradina unde copilul sa se poata zbengui in voie, in apropierea marii, in Marina di Carrara, la granita dintre Liguria si Toscana.

Locatia este foarte ofertanta excursiilor, fiind la 27 km de Pietrasanta, 50 km de Lucca, 54 km de Pisa, 127 de Florenta, iar riviera italiana, la doi pasi: Portovenere la 37 km, Lerici 26 km, Tellaro 20 km, Portofino la 95 km si Santa Margherita la 89 km. A, era sa uit de Cinque Terre, la 35 km de noi.

Diminetile ni le petreceam pe plaja, iar dupa-amiezile le-am rezervat excursiilor in zona. Asa am reusit sa vizitam Pietrasanta, Tellaro, Lerici, Portovenere si Bocca di Magra.

avehistoria.blog
Portovenere
avehistoria.blog
Tellaro
avehistoria.blog
Bocca di Magra
avehistoria.blog
Lerici
avehistoria.blog
Pietrasanta
avehistoria.blog
Pietrasanta

Insa orase precum Florenta, sau destinatii mai indepartate precum Portofino necesitau mai mult decat o dupa-amiaza si atunci am decis sa incercam sa dedicam o zi intreaga excursiei, timp in care copilul ar putea fi plimbat in carut, iar in piete pietonale sa-l lasam sa exploreze ce-l intereseaza: porumbeii, pietricele, statui, flori, dar si sa-i oferim mici jucarii care sa-i starneasca interesul (masinute, animalute/figurine de la Collecta, sau o creta, baloane de sapun, etc). Momentul siestei a fost facut in carut, dar mai ales in masina, intre destinatii.

Eu am renuntat la vizitele in muzee si cataratul in turnuri…cu siguranta, copilul nu ar fi inteles interesul meu pentru arta si istorie si am decis sa facem un tur al orasului doar la exterior.

In astfel de excursii de o zi am reusit sa vizitam Florenta, apoi Portofino, Santa Margherita si Riomaggiore (Cinque Terre) si in ultima zi Lucca si Pisa.

avehistoria.blog
Florenta, Domul Santa Maria dei Fiore
avehistoria.blog
Portofino
avehistoria.blog
Riomaggiore, CinqueTerre
avehistoria.blog
Lucca
avehistoria.blog
Pisa

Daca a putut fi folosit carutul in toate destinatiile?

avehistoria.blogAproape peste tot. Inainte de a merge in Florenta citisem ca e greu sa te descurci prin aglomeratie cu carutul si totusi l-am luat. Aveam un carut Maclaren Globtrotter, foarte usor de numai 4,5 kg, special conceput pentru calatorii si bine am facut ca l-am luat cu noi. Era o puzderie de parinti cu copii in carucioare, iar teama de inghesuiala, aglomeratie a fost cam neintemeiata. Ce-i drept, am ales intentionat o zi de luni in care muzeele erau inchise pentru a evita din aglomeratie. Deci, in Florenta un “da” pentru carut.

Carutul ar fi contraindicat intr-un singur loc: Cinque Terre. Noi am reusit sa ajungem doar in primul din cele cinci sate, Riomaggiore si la fata locului, pana la gara, totul parea in regula. Insa de la gara, trebuie urcate in jur de 30 de trepte. Noi am lasat carutul la baza scarilor…nefiindu-mi teama ca va disparea. Cine sa se incurce cu povara unui carut? L-am regasit intact acolo unde l-am lasat. Din ce mi-au povestit localnicii, in celelalte sate, nici atat nu e indicat carutul, terenul fiind destul de abrupt. Cred ca cel mai potrivit ar fi (in functie de varsta, greutatea si temperamentul copilului) alegerea unui sistem de purtat copilul gen marsupiu sau ceva gen rucsac special creat pentru drumetii ca aici

Cat despre plimbarile pe riviera italiana (Portovenere, Tellaro, Lerici, Santa-Margherita, Portofino), in functie de timpul avut la dispozitie, o balaceala in apa cristalina a golfurilor ar fi extraordinara si de neratat.

Alte cateva sugestii:

  • In Florenta rezervati un loc de parcare intr-o parcare privata de langa Catedrala (dom). Daca veniti cu masina, parcarea e o mare problema. Zona centrala e accesibila doar rezidentilor, iar cei care indraznesc sa intre primesc acasa (indiferent de tara unde se afla acest “acasa”) o amenda usturatoare. In afara acestei zone, parcari exista, dar insuficiente, iar preturile sunt destul de mari. Ar mai fi o parcare aproape de autostrada si de acolo cu un autobuz, in 20 de minute se ajunge in centru si in plus, este cea mai ieftina solutie. Totusi, noi am ales o parcare privata (Garage Michelangelo) pentru ca era situata foarte aproape de dom si chiar daca era in zona interzisa turistilor, cei de la garaj trimit politiei numarul de inregistrare al masinii si astfel nu te trezesti acasa cu amenda. A fost extrem de comod si fara batai de cap.
  • Parcarea este o problema in toate destinatiile in care am poposit. Cu cat ne-am interesat mai bine de parcari de acasa, cu atat mai bine a fost de gasit la destinatie.
  • Excursiile de dupa-amiaza sunt cele mai indicate. Am evitat aglomeratia, caldura, am gasit mai usor loc de parcare si am asistat la niste apusuri de soare incredibile.
  • Bagajul trebuie sa fie super light, doar strictul necesar.
  • Mancarea. La restaurant cu un copil de 1 an si jumatatea poate fi un chin, asa ca noi am ales sa cumparam mancare locala, in special pizza si sa o mancam pe o banca, intr-un parc sau de-a lungul unei faleze. Am reusit sa mancam la restaurant doar seara, in excursiile de dupa-amiaza, dar destul de rapid, pe fuga si pe rand, unul dintre noi (cateodata) alergand dupa copilul dornic de a explora toate ungherele terasei sau restaurantului.
  • Faceti-va traseul de acasa. Ar fi frustrant intr-un loc necunoscut, extrem de aglomerat, intr-o caldura infernala, sa alergi fara tinta sau dupa un grup care poate stie mai bine. Noi am avut o carte-ghid bine studiat de acasa, iar pe harta marcat traseul. Tot de acasa m-a ajutat mult si o vizita virtuala pe google maps cu street view. De exemplu, in Florenta, am inceput periplul cu Domul Santa Maria dei Fiore, apoi am continuat drept pana la Piazza de la Signoria trecand pe langa Orsanmichele, am trecut raul Arno pe Ponte Vecchio de unde am ajuns la Palazzo Pitti. Planul de acasa ar fi fost sa vizitam si gradinile Boboli, Bardini si delle Rose, dar din pacate, ne-am nimerit in ultima zi de luni a lunii cand erau inchise. In apropiere se afla Piazza Santo Spirito si ne-am indreptat catre ea, apoi ne-am lasat sa “ratacim” pe stradutele inguste unde jur ca n-am gasit picior de turist. Ne-am intors pe un pod paralel de Ponte Vecchio pentru a-l admira la apus de soare. Ne-am indreptat pasii din nou spre Piazza de la Signoria atat de incarcata de istorie si arta pentru a admira o ultima data Palazzo Vecchio si Loggia dei Lanzi si apoi, un ultim popas in Piazza del Duomo. Mai multe istorii si impresii despre Florenta in urmatoarele articole:

Florenta – locul Renasterii omului. Cum a fost totul posibil?

Florenta-orasul dinastiei de Medici (I)

Florenta-orasul dinastiei de Medici (II)

Vacanta in Toscana si Riviera Italiana nu e imposibila cu un copil mic, ci dimpotriva foarte ofertanta si incantatoare. Am plecat cu totii imbogatiti spiritual si sufleteste, poate nu odihniti, dar cu o stare de beatitudine. Chiar si cel mic a venit schimbat, a inteles ca am fost in vacanta unde a fost cald si ne-am plimbat mult. Acum ar vrea tot timpul sa stea imbracat cat mai sumar, la fel ca-n Italia, desi la noi in Belgia sunt 15-20 grade Celsius mai putin.

Nu am reusit noi sa admiram tablourile marilor pictori renascentisti, dar natura, peisajele spectaculoase, cladirile incarcate de povesti si copilul nostru jucandu-se fericit, ne-au ajutat sa cream propriile noastre tablouri mentale. La o adica, noi suntem artistii propriei noastre vieti.

Thank you!

Reclame

2 comentarii la „Prin Toscana si pe Riviera Italiana cu un copil de 1 an si jumatate.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.