Multa lume isi doreste ca macar o data in viata sa ajunga sa vada cu proprii ochi Venetia. Si nu e de mirare, pentru ca in Venetia gasesti o atmosfera de un romantism aparte, o arhitectura unica care te contrariaza continuu atunci cand vezi casele si minunatele “palazzio” rasarind din apa, cand observi ca singurul mijloc de locomotie este gondola sau vaporeto si deci nici urma de masini, scutere sau tramvaie.

Totul e diferit de ceea ce ai vazut sau erai obisnuit sa vezi. Bineinteles ca  vei fi incantat sa te plimbi prin Piata San Marco, sa admiri si poate sa si vizitezi Bazilica San Marco, Palatul Dogilor, Muzeul Corer, sa te lasi condus pe canale de un gondolier. Minunat, insa, cu siguranta daca vei mai cunoaste putin si din povestea Venetiei, o vei vedea,  o vei intelege, o vei simti altfel decat majoritatea turistilor.

Pentru noi a fost ultima mini-vacanta in doi, desi atunci nu aveam de unde sa stim asta… Am ales sa vizitam Venetia in perioada Carnavalului care coincide mai de fiecare data si cu ziua mea de nastere. A fost o alegere excelenta! Parea ca intreaga Venetie ma aniverseaza… 🙂 Mi-a placut enorm atmosfera Carnavalului venetian, de aceea, am decis sa dedic Venetiei cateva articole bune in care sa-i spun povestea pe indelete. Asa ca, sa purcedem!

Povestea Venetiei incepe de muult, de foarte mult timp, mai exact pe la anul 421 cand se spune ca a fost intemeiata. Spre deosebire de alte orase care se fondau in apropierea unor drumuri comerciale sau in zone prielnice vietii si promitatoare de prosperitate, Venetia a fost construita intr-o mlastina, intr-ul loc neprietenos si ascuns. Era de fapt o ascunzatoare. Ingroziti de invazia cruzilor huni ai lui Attila dar si de infatisarea lor infricosatoare (inchipuiti-va impactul avut de niste fapturi cu capurile deformate, cicatrici groaznice pe fata, ochi oblici si pielea bronzata), bietii venetieni de pe coasta s-au refugiat in lagunele de peste ape.

Nu au gasit pamant trainic, ci o zona sa-i zicem mlastinoasa unde au fost nevoiti sa gaseasca solutii pentru a-si construi locuintele si surse de supravietuire. Ingeniozitatea i-a facut sa construiasca casele deasupra apelor avand ca fundatie solida pari grosi de lemn infipti unul langa altul in solul miscator si nisipos. Acelasi principiu de acum aproape 1600 ani, este folosit si astazi. Deci, daca e sa ne gandim, toata Venetia se sustine pe aceasta padure de busteni infipti in solul malos imbibat de apa.

Sursa lor de subzistenta si-au gasit-o, evident, in mare. Astfel, primii venetieni au inceput sa faca comert cu peste, crustacee, dar si cu sare extrasa tot din mare. Au construit porturi de unde corabiile plecau incarcate cu “roadele” marii si se intoceau pline de lemn, piatra, cereale, miere, ceara, etc. Noua comunitate si-a ales drept conducator un doge cuvant ce provine din latinescul duce. Marea le-a fost prietena vreme de 300 de ani oferindu-le adapost, hrana, sursa de prosperitate, dar nu le-a putut oferi protectie tot timpul.

Pe la 810, venetienii au fost atacati de franci. Nu de pe uscat precum au facut in trecut hunii, ci de pe mare. Imparatul Carol cel Mare, impresionat de prosperitatea venetienilor din laguna, l-a indemnat pe fiul sau Pepin sa-i aduca pe acestia sub ascultarea sa.

Mai multe despre Carol cel Mare in: Catedrala din Aachen si Carol cel Mare (Charlemagne)

Asediul a durat 6 luni, iar legenda spune ca francii au fost atrasi intr-o capcana de catre o batrana care i-a directionat intr-o zona cu ape mici, astazi Rivo Alto. Acolo, apele putin adanci au impotmolit corabiile francilor, venetienii fiind protejati. Asediul nu a reusit. Francii s-au imbolnavit in mediul acela mlastinos, chiar insusi Pepin murind la scurta vreme. Venetienii insa au realizat ca acolo, pe Rivo Alto este locul cel mai potrivit unde trebuie sa construiasca  mai departe orasul.

Trebuie sa le fi fost (si sa le fie inca si astazi) uneori greu venetienilor sa suporte capriciile vremii. Vara caldura si umezeala  erau/sunt insuportabile, ca  sa nu mai vorbim de izbucnirea malariei. Iarna, laguna era/este expusa la vanturile si zapezile din nord, iar o patura groasa de ceata  invaluie in mister orasul. Si cu toate acestea, venetienii au continuat sa traiasca, sa construiasca si sa creeze o retea incredibila de canale care au facut din oras o minune inginereasca.

Linkuri utile:

• Ghidul Top 10 Venetia
• Hotelul la care am stat in Venetia
• Bilete vaporetto

Va mai recomand sa cititi si urmatoarele articole despre Venetia:

• Venetia-comertul inainte de toate
• Puterea si grandoarea Serenissimei I
• Puterea si grandoarea Serenissimei II
• Puterea si grandoarea Serenissimei III
• Carnevale di Venezia-Exces si decadenta
• Frumoasa si talentata Venetie (I)
• Frumoasa si talentata Venetie (II)