Inițial mi-am zis…încă un roman despre războiul americanilor în Vietnam…dar pentru că autorul cărții fusese recompensat în 2016 cu Premiul Pulitzer la categoria ficțiune, i-am acordat o șansă și bine am făcut. 

Despre conflictul din Vietnam s-au scris nenumărate cărți, s-au făcut filme premiate cu Oscar, însă cele mai multe au spus versiunea americană, a albilor civilizatori și generoși care au sărit în ajutorul prietenilor vietnamezi aflați în pericol de a fi înghițiți de comunism. 

Despre autor, Viet Thanh Nguyen

De data aceasta, autorul este vietnamez născut în Vietnam în vremea conflictului, a fost martor al căderii Saigonului de unde s-a refugiat în America împreună cu părinții săi. Trăind într-unul dintre lagărele pentru refugiații vietnamezi, a cunoscut viața de imigrant, fiind puternic marcat de identitatea sa de vietnamez care trebuia să se integreze, să-și însușească cultura occidentală și să devină un american adevărat. Intr-un interviu, Viet Thanh Nguyen spunea că în copilăria sa a simțit: “a sense of a persistent memory, of persistent trauma, of this feeling that the war was not over, and that the country had been lost, and that we still hoped that one day we would take that country back.”

Astăzi, predă engleza și Studii Americane la Universitatea California de Sud. Cartea Simpatizantul este primul roman al lui Viet Thanh Nguyen  și deși este per ansamblu o ficțiune, el s-a inspirat din realitate, din trecutul familiei sale, s-a documentat și a cercetat foarte mult (la sfârșitul romanului a trecut în revistă bibliografia care l-a ajutat). Incurajat de succesul primului volum, a mai scris un volum, Refugiații dedicat tuturor acestora, oriunde s-ar afla ei.

Contextul istoric al cărții

Firul narativ începe în zorii căderii Saigonului (capitala Vietnamului de Sud) în mâinile comuniștilor. Era de fapt cronica unei înfrângeri anunțate. Cu doi ani înainte, în 1973, SUA semnase la Paris un acord de pace cu Vietnamul de Nord, acceptând să-și retragă trupele. Americanii au anticipat o victorie a Nordului, dar și-au dorit o ieșire decentă din conflict. N-a fost pentru nimeni o surpriză (poate pentru sud-vietnamezi care din disperare au sperat în minuni până în ultima clipă) când în 1975, Vietnamul de Nord a încălcat acordul de pace și a atacat Sudul. Rămași fără sprijinul american, orașele din sud au picat rapid în mâna comuniștilor și a fost doar o chestiune de timp până ca aceștia să ajungă la porțile Saigonului. 

Atunci, pe 27 aprilie 1975, bătrânul oraș a fost înconjurat de 100.000 de soldați ai Vietnamului de Nord. Singura cale de scăpare era cea aeriană, dar și aceasta, un fel de ruletă rusească în condițiile în care aeroportul era bombardat neîncetat. Evacuarea disperată cu elicopterele a fost pentru cei norocoși, sau mai bine zis pentru cei mai importanți oameni care colaboraseră cu americanii și pentru personalul ambasadei americane. Oricum, din cei un milion cât se presupune că ar fi lucrat pentru americani, doar 138.000 au reușit să părăsească Saigonul. Operațiunea Frequent Wind, a fost cea mai amplă evacuare cu elicopterele din istorie. După căderea Saigonului, cele două state vietnameze surori s-au unificat sub numele Republica Socialistă Vietnam. Cât despre cei refugiați, cei mai mulți dintre ei au ajuns în SUA în patru tabere militare.

Personajul principal este „un spion, un agent sub acoperire, o fantomă, un om cu două fețe” așa cum se autodescrie. El este naratorul care, până aproape de ultima sută de pagini, așterne amintiri sub forma unor declarații către comandantul închisorii în care era ținut prizonier. Am să-l numesc naratorul pentru că este un om fără nume până la finalul cărții.

Viața lui în calitate de agent sub acoperie, de cârtiță, nu este una demnă de James Bond. Este un tip singuratic, care nu este ceea ce crede comunitatea c-ar fi, care simte că ar aparține a două lumi (americană și revoluționară-vietnameză), deși fiecare îl exclude. Copilăria i-a marcat viața de adult, el fiind în ochii tuturor un bastard, un ilegitim, euroasiatic, sau chiar un amerasian.

Foarte inteligent, și cu o cultură vastă, are idei și atitudini care disimulează scopurile sale. Aceste idei sunt mărturisite în detalii meticuloase, criticând atât societatea vietnameză cât și pe cea americană, lumea orientală dar și pe cea occidentală, ideologia comunistă, dar pe cea capitalistă. Datorită densității acestor idei, cartea nu este foarte ușor de citit.

Ideea unui om cu două minți, a creat posibilitatea ca cititorul să vadă lucrurile dintr-o dublă perspectivă și asta cred că a place foarte mult.

Naratorul este un tip care nu-și găsește liniștea și nici n-ar avea cum, atâta timp cât este pus în situații limită de a face lucruri greșite pentru așa zise cauze bune. De fapt binele și răul sunt relative în acest roman…totul depinde de partea cui se situează.

Despre roman

Cartea are trei părți: prima se petrece în timpul căderii Saigonului în mâinile comuniștilor, a doua parte în America și ultima, înapoi în Vietnam, într-o închisoare unde este silit să-și amintească și să declare în scris întreaga sa activitate revoluționară și contrarevoluționară.

Așa cum spuneam mai sus, nu este o carte ușor de citit și pentru că dialogurile nu sunt marcate, ele fiind integrate în paragrafe lungi astfel încât, trebuie să citești cu atenție și să-ți dai seama când este o descriere, un gând, sau spusele cuiva.

Simpatizantul este un roman politic. Războiul din Vietnam este un simbol al ambițiilor americane eșuate, iar în roman vom găsi o foarte fină critică asupra inocenței SUA vis-a-vis de acest conflict, dar, în același timp și o critică la adresa vietnamezilor, tocmai pentru a nu-i pune iarăși pe americani în centrul atenției. Am simțit în aceste critici că autorul, până la urmă, crede că ocupația franceză, americană și Războiul Rece nu au făcut mai mult rău decât și-au făcut-o vietnamezii înșiși. 

Viet Thanh Nguyen, a scris un roman de război, nu centrat pe soldați, ci pe acei care prinși în tăvălugul războiului ajung să suporte o viață de refugiați, de imigranți confruntați cu depresia, pierderea rădăcinilor, izolarea, dorul de acasă și aroganța americanilor. A vrut să-i reprezinte pe cei tăcuți și neștiuți, pe cei care nu au putut să se reprezinte pe ei înșiși. De aceea, Simpatizantul este un roman al imigrației.

Mă tot gândeam pe parcursul lecturii la faptul că naratorul, în ciuda disimulărilor sale, nu-mi părea credibil în pielea unui simpatizant comunist nici măcar în intimitatea sa. Mi se părea un tip occidental care doar se crede un comunist. Mai îmi spuneam că autorul, crescut în  cultura americană, nu poate să înțeleagă cu adevărat și nici nu știe să creeze un personaj care respiră în toți porii comunism. Apoi, în ultima sută de pagini crește nivelul suspansului, se clarifică lucrurile și totul capătă sens. 

Finalul închide cercul, aducându-l pe narator în Vietnam unde va simți pe pielea lui o altă fațetă a comunismului…reeducarea. Aflat în închisoare este interogat, ținut într-o celulă de izolare, torturat fizic și psihic, forțat să-și reamintească și să mărturisească.

Am citit cu interes aceste pagini, încercând să găsesc similitudini între experiența aceasta a naratorului și cele descrise de deținuții politici români. Ce pot să zic…viața bate cartea, dar poate fi doar o opinie subiectivă. Critica occidentală a fost puternic impresionată de acest ultim pasaj, însă pentru cei care sunt familiarizați cu memorialistica deținuților politici din România, nu cred că încărcătura emoțională este la fel de puternică.

In concluzie, a citi Simpatizantul este o provocare, iar intensitatea și greutatea cuvintelor este surprinzătoare. Personajul creat de Viet Thanh Nguyen ne face să ne punem în locul celuilalt, să încercăm să aflăm calea adevărului, dacă există una, realizând că aceasta poate fi la fel de fină precum o lamă de cuțit.

Cei cărora le va plăcea Simpatizantul, le spun că Editura Art oferă cititorilor spre lectură și al doilea roman al lui Viet Thanh Nguyen, Refugiații, în aceeași colecție de cărți Musai.

An aparitie: 2017

Autor: Viet Thanh Nguyen

Colecție: Musai

Ediție: Necartonată

Editura: GRUPUL EDITORIAL ART

Format: 200×140

Nr. pagini: 573

Traducător: Tatiana Dragomir