In literatura germană contemporană, nu există nimic care să poată fi comparat cu această carte. (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

Titlul cărții  și această apreciere a criticii m-au făcut curioasă s-o citesc și încă din primele pagini firul epic m-a ținut captivă până la final, cu răsuflarea tăiată.

Ralf Rothmann, autorul cărții, ne spune povestea tatălui său, Walter, supraviețuitor al celui de-al Doilea Război Mondial.

Murind când vine primăvara este un roman istoric a cărei acțiune se petrece în ultimele două luni ai celui de-al Doilea Război Mondial și care oferă un punct de vedere inedit asupra acestuia, venit din partea a doi prieteni, tineri adolescenți germani, mulgători de vaci la o fermă. Era începutul primăverii anului 1945, natura renăștea din nou, la fel și speranța că în curând acel război barbar se va sfârși, copacii înmugureau precum și sentimentele de dragoste ale celor doi pentru două fete de ispravă.

Germania era înfrântă pe mare, în aer și pe uscat, fiind într-o continuă retragere atât pe frontul de vest, cât și pe cel de răsărit. După patru ani și jumătate de război, Germania pierduse peste 5 milioane de soldați, iar disperarea înfrângerii iminente a făcut-o ca pe 5 martie 1945 să înceapă înrolarea băieților de 15-16 ani. Walter și Fiete, eroii cărții, aveau 17. Atunci când trupele SS ajung și în satul lor în căutare de tineri, cei doi, nu au încotro și în ciuda voinței lor și a viziunii politice diferite, sunt trimiși în luptă, pe frontul din Est.

Ralf Rothmann, ne transmite prin ochii lui Walter, imaginea ororilor războiului, a armatei germane în retragere și  a multor germani nepartizani regimului, dar forțați să execute ordine, dând astfel cuvântul unei generații sacrificate.
Walter și Fiete vor lupta să supraviețuiască războiului pentru a ajunge la iubitele lor, fiecare adoptând o strategie diferită. Stigmatul Waffen-SS care le-a fost tatuat pe braț, a îngreunat și mai mult această luptă, care s-a transformat în zilele de pace într-un puternic sentiment de culpabilitate cu care au trebuit să trăiască tot restul vieții.

Mă surprindeam mereu citind cartea încurajându-i pe băieți să rezite și-aș fi vrut să le pot striga că sunt din viitor și știu că Hitler se va sinucide pe 30 aprilie, iar războiul se va încheia pe 8 mai. Alteori mă întrebam oare ce-aș fi făcut eu în acel context?

Autorul descrie foarte plastic câteva scene de-o brutalitate greu de digerat, dar care fac parte din ororile grotești cu care orice război vine la pachet. Pe parcurs, firul epic accelerează dramatismul, atingând punctul culminant aproape de finalul cărții atunci când cei doi buni prieteni participă la o execuție. Cine se află în fața plutonului și dacă va avea puterea să tragă cel care face parte din pluton, rămâne să descoperiți citind cartea. Cert este că în acest episod, Rothmann și-a arătat măiestria scriitoricească și cred că dacă se va turna un film după această carte, redarea acestui moment îi va da bătăi de cap regizorului. Am sentimentul că doar citind cartea, se poate simți pe deplin dramatismul și emoția acelor clipe descrise în roman.

Descrierea de pe coperta posterioară ne spune:

Cartea lui Rothmann nu melodramatizează, cum se întâmplă des în relatările despre război, nu se grăbește cu judecățile istorice, nu aruncă vina. Recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni romancieri germani contemporani, el ne spune o poveste pe un ton aparent neutru, dar scriitura este lucrată în detaliu, cu răbdare, ca un liric și bogat raport verbal al lucrurilor din istorie cel mai greu de verbalizat.

Dacă am rămas cu un citat în minte după ce am închis cartea, acesta este:

S-aduci ceva pe lume. Asta-i munca cea mai dură. Să omoare și să distrugă poate orice idiot.

Cred că un alt titlu potrivit pentru această carte ar fi fost Un SS-ist cumsecade, dar probabil că ar fi lezat anumite sentimente, sau ar fi fost interpretat peiorativ.

Mi-ar plăcea ca această carte să fie citită mai ales de elevii de liceu care au (aproape) aceeași vârstă precum Walter și Fiete, transmițându-le astfel mesaje asupra fragilității vieții, faptul că de multe ori trebuie să separăm realitatea de ideologie și că trebuie să fim mai toleranți cu cei din jur și vigilenți cu viitorul nostru.

Lectură plăcută!

Editura: Art, 2017

Colecția: Musai

Titlu original: Im Frühling sterben

Traducerea din limba germană și note: Alexandru Al. Șahighian

Nr. de pagini: 288

Cartea poate fi cumpărată online de aici.

In memoria celor patru suflete din familia mea care s-au stins în această primăvară.